Simptomele și tratamentul chistului din fața urechii

Chisturile preauriculare și structuri similare sunt fenomene medicale interesante, descrise pentru prima dată în 1864. Aceste structuri formează canale sub piele, în apropierea cartilajului urechii, acoperite de epiteliu, și pot evolua în chisturi. Uneori, acestea pot duce la infecții, caz în care poate fi necesară intervenția chirurgicală. Pentru pacienții care prezintă aceste anomalii, trebuie efectuate examinări detaliate. Acestea sunt importante pentru identificarea altor posibile anomalii congenitale.

Investigații Necesare pentru Chisturile și Structurile Preauriculare

Examinările în tratamentul chisturilor și fisurilor preauriculare nu trebuie să se bazeze doar pe semnele evidente. Pentru leziunile cu localizări atipice, se recomandă utilizarea unor tehnici detaliate de imagistică. Aceste anomalii sunt de obicei structuri care se extind către canalul auditiv extern și glanda parotidă. Umflăturile recurente în zona parotidiană sunt un simptom frecvent în aceste cazuri. De asemenea, culturile prelevate în timpul drenajului sunt importante pentru a determina prezența unei infecții. În special, următoarele teste ar trebui efectuate:

• Ecografie renală: Se efectuează pentru a exclude sindromul branhio-oto-renal.

Gestionarea Chisturilor și Sinusurilor Preauriculare: Combaterea Infecțiilor și Complicațiilor

Chisturile și sinusurile preauriculare sunt structuri care apar în fața urechii și care, uneori, se pot infecta. În caz de infecție, pentru tratarea celulitei care provine din aceste zone se utilizează tratamentul cu antibiotice. Dacă apar semne de eritem, umflătură și durere, medicii recomandă de obicei următoarele antibiotice:

• Cefazolin
• Amoxicilină și clavulanat de potasiu
• Eritromicină

În cazul dezvoltării unui abces, tratamentul se schimbă. Abcesul este cauzat de o infecție cu Staphylococcus aureus și alte bacterii. Metodele de tratament recomandate sunt următoarele:

• Incizie și drenaj
• Drenaj cu o sondă lacrimală cu vârf bont
• Aspirare cu un ac de 21 gauge

Aspirarea oferă o ușurare temporară și reduce durerea în cazuri de urgență. Această procedură colectează, de asemenea, probe de puroi pentru a determina severitatea infecției și tipul de bacterie afectată. În cazul recurenței abcesului, aspirarea cu ac poate fi repetată. Această metodă oferă rezultate cosmetice mai bune comparativ cu incizia și drenajul. Cu toate acestea, în cazul infecțiilor recurente sau persistente, excizia chirurgicală completă a chistului sau sinusului devine inevitabilă. Excizia este planificată după controlul infecției acute, iar pentru un rezultat de succes, este necesară îndepărtarea completă.

Prevalența Chisturilor Preauriculare

Malformațiile urechii externe nu sunt afecțiuni rare. Probabilitatea ca acest tip de malformație să apară este de aproximativ unul la 12.500 de nașteri. Apariția sinusului preauricular în populația nesindromică prezintă o incidență variabilă:

• Rata de incidență variază între 0,3% și 0,9%.
• Afecțiunea apare în mod egal la bărbați și femei și nu afectează în mod special o anumită rasă. Două studii realizate în Coreea au furnizat date valoroase despre prevalența sinusurilor preauriculare:
  • Primul studiu a arătat că sinusurile unilaterale sunt prezente în 1,3% dintre cazuri, iar cele bilaterale în 0,3%.
  • Al doilea studiu a raportat o prevalență generală de 1,91%, iar 79,08% dintre cazuri erau sinusuri unilaterale.

Cauzele Formării Chisturilor Preauriculare

Chisturile preauriculare apar în timpul primelor săptămâni de sarcină, în timpul formării structurii urechii. La șase săptămâni, arcurile branhiale întâi și al doilea, care formează auricula, dau naștere urechii prin unirea tuberculilor lui His. În acest proces, primul arc formează structuri precum tragusul și helixul, în timp ce al doilea arc formează antihelixul și lobul. Erorile în unirea tuberculilor sau răsucirea localizată a ectodermului duc la formarea sinusurilor preauriculare. În plus, factorii genetici joacă, de asemenea, un rol în dezvoltarea chisturilor.

Influența factorilor genetici:

• Activarea corectă a genelor este necesară pentru dezvoltarea normală a urechii și feței.
• Întreruperea activării genelor poate duce la defecte în structura urechii.
• S-a constatat că sinusul preauricular congenital este localizat pe cromozomul 8q11.1-q13.3.

În plus, etapele timpurii ale dezvoltării structurilor urechii externe pot afecta și sistemul auditiv intern. Deformitățile externe pot fi asociate cu probleme neurologice interne. Această asociere poate fi un indiciu al unor probleme auditive posibile.

Efectele medicamentelor:

• Utilizarea propiltiouracilului poate declanșa defecte congenitale.
• Acest medicament poate duce la defecte congenitale în zona feței și a gâtului, în special la chisturi preauriculare.
• Utilizarea propiltiouracilului crește riscul de malformații congenitale.

În cele din urmă, anomaliile asociate cu sindroame contribuie, de asemenea, la formarea chisturilor preauriculare. Anumite dismorfisme craniofaciale duc la o frecvență mai mare a etichetelor, adânciturilor și fisurilor urechii. Anomaliile urechii sunt adesea întâlnite ca semne ale altor sindroame.

Sindroame asociate:

• Sindromul branhiootorenal
• Sindromul Beckwith-Wiedemann
• Disostoza mandibulofacială
• Displazia oculoauriculovertebrală
• Sindroamele cu duplicare a brațului cromozomial 11q și deleție a brațului cromozomial 4p

Se înțelege că chisturile preauriculare și structurile asociate se formează ca rezultat al interacțiunii dintre factori genetici și de mediu. Gestionarea acestor structuri necesită un diagnostic precoce și o intervenție medicală adecvată.

Evenimente care au loc în Fața Urechii

Sinusurile preauriculare pot prezenta riscuri de infecție. Bacteriile pot fi prinse în interiorul acestor sinusuri și se pot combina cu resturile de piele. Semnele de infecție includ umflături, durere și roșeață. Ca primă măsură, medicii prescriu de obicei tratament cu antibiotice. Dacă starea se agravează în ciuda antibioticelor, poate fi necesară drenajul chirurgical. La pacienții cu imunodeficiență, se utilizează metode de tratament mai cuprinzătoare:

• Observare
• Tratament cu antibiotice intravenoase
• Drenaj chirurgical

Caracteristicile Clinice ale Structurilor din Fața Urechii

Structurile care se dezvoltă în fața urechii sunt de obicei benigne și prezintă de obicei simptome minime. Fiecare dintre aceste structuri are caracteristici clinice proprii, iar pentru un diagnostic corect este important să se înțeleagă bine aceste caracteristici.

Pituri neinfectate:

• Se observă mici orificii în partea din față a urechii sau pe tragus.
• Nu se observă nicio scurgere sau umflătură din aceste orificii.

Pituri infectate:

• Infecțiile care apar în aceste orificii se manifestă sub formă de celulită sau abces.
• Roșeața și umflarea sunt frecvente.
• Drenajul de material purulent este un fenomen comun.
• În jurul orificiului poate apărea țesut de granulație.
• Sunt prezente sensibilitate și durere.

Chisturi:

• Sunt mase care cresc încet în partea din față a urechii.
• Atâta timp cât nu sunt infectate, de obicei sunt nedureroase.
• Aceste chisturi sunt de obicei asociate cu un orificiu.

Etichete:

• Sunt noduli de piele asemănători etichetelor, care apar în partea din față a urechii.
• Nu provoacă durere sau scurgere.
• Pot fi de aceeași culoare cu pielea din jur.
• Aceste structuri sunt fixate superficial și nu cresc rapid.

Aceste structuri anatomice sunt adesea doar o problemă cosmetică, dar în unele cazuri necesită tratament. Situațiile infectate necesită în mod special intervenție imediată.

Indicații pentru Tratamentul Chisturilor Preauriculare

Pacienții care au orificii preauriculare sunt de obicei asimptomatici. Pentru acești indivizi, tratamentul chirurgical nu este necesar. Cu toate acestea, unele situații impun tratament:

• Aspirația cu ac este recomandată ca primă metodă de tratament pentru abcese. Această procedură evacuează conținutul abcesului și reduce riscul de reinfecție.
• Dacă abcesele recidivează după aspirația cu ac, se recomandă drenajul. Această procedură este păstrată pentru gestionarea infecțiilor recurente.
• În cazul chisturilor sau sinusurilor care nu răspund la tratamentul cu antibiotice și care prezintă infecții recurente, se ia în considerare excizia chirurgicală.
• Etichetele urechii sunt de obicei îndepărtate din motive cosmetice și această procedură este considerată o alegere estetică.

Aceste indicații joacă un rol important în planificarea tratamentului. În funcție de starea pacientului și de răspunsul la tratament, se alege cea mai potrivită metodă.

Puncte Importante privind Anatomia

Chisturile și sinusurile preauriculare au un loc special în anatomia urechii. Aceste structuri sunt de obicei în apropierea pericondrului auricular, ceea ce le determină localizarea și caracteristicile structurale. Această zonă complexă din punct de vedere funcțional și structural este, de asemenea, strâns legată de nervi și glande:

• Nervul facial este o structură importantă în zona acestor anomalii.
• Glanda parotidă se află imediat lângă aceste sinusuri și chisturi.
• Au legături apropiate cu malformațiile canalului auditiv extern și ale primei fante branhiale.

Aceste relații anatomice sunt factori critici care trebuie luați în considerare în timpul îndepărtării chisturilor și etichetelor preauriculare. Aceste informații sunt esențiale pentru un diagnostic și o intervenție corectă. Înțelegerea detaliată a chisturilor și sinusurilor preauriculare este esențială pentru evaluarea preoperatorie.

Tehnici de Imagistică și Recomandări

Imagistica de rutină nu este de obicei recomandată pentru chisturile și sinusurile preauriculare. Cu toate acestea, în anumite situații, studiile imagistice sunt de o importanță critică. Iată câteva puncte importante:

Pacienții cu proliferare cartilaginoasă și umflături parotidiene recurente:

• În acest caz, imagistica ajută la o mai bună înțelegere a anomaliilor.

Sedarea poate fi utilizată pentru copiii care nu cooperează sau care sunt speriați:

• Acest lucru ajută la menținerea calmului copilului în timpul imagisticii.

Există diferite opțiuni pentru metodele de imagistică:

• Scanările CT cu contrast:
• Prezintă structurile osoase în detaliu.

IRM cu contrast:

• Îmbunătățește claritatea țesuturilor moi.

Examinarea ultrasonografică:

• Este utilă în distingerea dintre chisturi, abcese și mase solide.
• Nu oferă o analiză detaliată a căilor mici și fistulelor profunde.

Pacienții cu chisturi preauriculare sau cu fistule din prima fantă branhială trebuie, de asemenea, evaluați cu o ecografie renală:

• Aceasta ajută la excluderea sindromului branhio-oto-renal.

Evaluări Auditive Suplimentare

Prezența izolată a chisturilor, orificiilor sau etichetelor preauriculare nu necesită, de obicei, teste audiologice speciale. Cu toate acestea, un studiu a arătat că aceste afecțiuni pot fi asociate cu probleme auditive în anumite condiții. În mod special, disfuncția tubului Eustachio este frecvent legată de aceste leziuni. Aceste constatări au următoarele rezultate:

• Evaluarea a 99 de copii cu leziuni preauriculare izolate a arătat că 12 dintre ei aveau probleme auditive.
• Cinci dintre acești copii prezentau pierdere auditivă de tip conductiv din cauza disfuncției tubului Eustachio.

Prin urmare, starea pacienților care au leziuni preauriculare ar trebui investigată mai detaliat pentru a identifica eventuale probleme auditive. Dacă nu există factori de risc pentru pierderea auzului sau antecedente de intervenții chirurgicale otologice, nu sunt necesare teste suplimentare față de screeningul auditiv obișnuit. Cu toate acestea, pentru diagnosticul precoce al problemelor auditive, această grupă de pacienți necesită o atenție deosebită.

Evaluarea Metodelor Chirurgicale

Diferite tehnici chirurgicale sunt utilizate în tratamentul sinusurilor și chisturilor preauriculare. Metoda standard de incizie și drenaj nu este adesea recomandată în cazul formării unui abces. În schimb, sunt preferate tehnici mai puțin invazive:

• Utilizarea unei sonde lacrimale deschide cavitatea abcesului și oferă drenaj. Această metodă poate fi provocatoare din punct de vedere tehnic și poate provoca durere în caz de inflamație acută.
• Aspirarea cu un ac de 21 gauge oferă o ușurare temporară și ameliorează durerea. În același timp, se colectează material purulent pentru cultură și teste de sensibilitate.

Aceste două abordări alternative pot fi preferate în caz de infecții recurente sau dacă se doresc rezultate cosmetice mai bune.

Excizia chirurgicală completă este considerată cea mai eficientă soluție în caz de infecții recurente sau persistente. Excizia este de obicei planificată după ameliorarea infecției acute. În acest proces, este necesară îndepărtarea completă a căii sinusale și a chistului:

• Excizia sinusului și a pericondrului
• Disecția până la fascia temporală
• Închiderea spațiului mort
• Prevenirea rupturii sinusului

Aceste proceduri detaliate minimizează rata de recurență și oferă un succes pe termen lung.

În concluzie, în tratamentul chirurgical al sinusurilor și chisturilor preauriculare sunt utilizate diverse metode pentru a reduce rata recidivei și complicațiile postoperatorii. Alegerea metodei chirurgicale cea mai adecvată pentru fiecare pacient crește succesul tratamentului.

Efecte Secundare Posibile

După operația pentru chisturile preauriculare, există anumite riscuri. Cele mai frecvente complicații sunt sângerarea și infecția. Sângerarea poate provoca probleme serioase, în special dacă rana nu este controlată corespunzător. În plus, închiderea inadecvată a rănii crește riscul de infecție. Proliferarea bacteriilor sub piele poate duce la dehiscența rănii. Alte complicații posibile includ:

• Serom: De obicei, se rezolvă prin simplă drenare cu ac sau prin observare.
• Cicatrice groasă: Apare în special la răni închise cu suturi tensionate.
• Formarea de cheloide: Apare mai ales la pielea cu conținut ridicat de melanină.
• Dacă calea sinusului nu este complet excizată, există posibilitatea de recurență.

Rezultate și Perspective Viitoare

Prognosticul este, în general, excelent atunci când chisturile și căile sinusale sunt complet excizate. Rezultatele cosmetice post-chirurgicale pot varia în funcție de următorii factori:

• Experiența chirurgului
• Calitatea vindecării pielii pacientului

În structurile anterior infectate, se pot observa leziuni tisulare profunde. Pentru aceste cazuri:

• Proceduri cu lambou rotativ
• Tehnici cu lambou de avansare

Aceste tehnici urmăresc să obțină rezultate estetice mai bune.

Surse:
https://emedicine.medscape.com/article/845288-overview
https://read.qxmd.com/read/25251303/the-prevalence-of-preauricular-sinus-and-associated-factors-in-a-nationwide-population-based-survey-of-south-korea?redirected=slug

Prof. Dr. Murat Topdağ

Prof. Dr. Murat Topdağ s-a născut în 1978 în Malatya și și-a finalizat studiile medicale la Facultatea de Medicină Cerrahpaşa, Secția de Engleză, a Universității din Istanbul. După finalizarea rezidențiatului în cadrul Departamentului ORL al Universității Kocaeli, și-a continuat cariera academică și clinică în aceeași instituție. Între 2017 și 2025 a activat la Spitalul Acıbadem Altunizade, iar din 2025 oferă servicii medicale pacienților la Spitalul Memorial Göztepe.
Specializat în boli ORL, chirurgia tumorilor de cap și gât și rinoplastie estetică, prof. dr. Topdağ este recunoscut atât la nivel național, cât și internațional. Are numeroase articole publicate în reviste prestigioase precum The Journal of Laryngology & Otology, Otology & Neurotology și European Archives of Oto-Rhino-Laryngology.
El efectuează intervenții chirurgicale ale tumorilor de cap și gât folosind tehnici de conservare a funcției și are rate ridicate de succes în rinoplastie, rinoplastie de revizie, rinoplastie piezo ultrasonică și septorinoplastie. Prin abordarea sa științifică, viziunea estetică și filosofia chirurgicală orientată spre siguranță, este unul dintre liderii domeniului ORL din Turcia.