Vertijul pozițional paroxistic benign Definiție și caracteristici

Benign Paroxismal Pozitional Vertigo este cunoscut în popor sub denumirea de mișcarea sau deplasarea cristalelor și este cea mai frecventă formă de amețeli cauzate de probleme la nivelul urechii interne.

• Pacienții experimentează în general episoade scurte de amețeală în anumite poziții.
• Pierderea auzului nu este observată în această situație.
• Intervalul de vârstă este în general între 40 și 49 de ani, cu o frecvență egală între bărbați și femei.
• Rata anuală de apariție este în medie de un caz la cinci mii de persoane și aproximativ o cincime dintre cei care se plâng de amețeli sunt diagnosticați cu această afecțiune.
• Unii pacienți au o istorie de traumatisme cranio-cerebrale sau de inflamații ale nervului vestibular.

Benign Paroxismal Pozitional Vertigo este o afecțiune caracterizată prin amețeli care pot afecta calitatea vieții. De obicei, este declanșată de anumite mișcări ale capului și devine mai evidentă în timpul culcatului sau ridicării din pat.

Vertigo apare brusc și durează în general mai puțin de un minut. Între episoade, poate fi simțită o senzație de dezechilibru. Diagnosticul este stabilit în general pe baza istoricului pacientului și a manevrei Dix-Hallpike, iar videonistagmografia poate ajuta la confirmarea diagnosticului.

Mulți pacienți se vindecă spontan, în timp ce alții pot beneficia de metode de tratament precum manevra Epley. În rare cazuri, pot fi necesare tratamente intervenționale sau chirurgicale. Această afecțiune poate fi gestionată cu succes prin diagnostic și tratament adecvat, îmbunătățind semnificativ calitatea vieții pacienților.

Apariția vertijului pozițional paroxistic benign

Benign Paroxismal Pozitional Vertigo (BPPV) este o condiție caracterizată de mișcări anormale în canalele semicirculare. Această afecțiune apare în special din cauza cristalelor libere din endolimfă care sunt atașate de cupulă. Iată cum se formează BPPV:

• Debris-ul din canalele semicirculare se mișcă sub influența gravitației.
• Această mișcare începe atunci când pacientul ajunge într-o anumită poziție și mută endolimfa împreună cu el.
• Mișcarea endolimfei cauzează o deflecție în cupula canalului semicircular.
• Această deflecție provoacă senzația neașteptată de amețeală ca răspuns la gravitație.

Formarea BPPV este în mod obișnuit asociată cu debris-ul din canalul semicircular posterior. Cu toate acestea, acest debris poate pătrunde și în canalele semicirculare orizontal și superior.

Descoperirile intraoperatorii și examinările electronice microscopice arată că aceste particule provin din macula utriculului și seamănă cu otoconii sensibili la gravitație. Aceste condiții sunt numite „cupulolitiaza” și „canalolitiaza”, respectiv. Aceste informații joacă un rol important în înțelegerea BPPV-ului și în dezvoltarea metodelor de tratament.

Semnele de mișcare a cristalelor din ureche

Benign Paroxismal Pozitional Vertigo (BPPV) este o afecțiune în care mișcarea cristalelor din urechea internă declanșează senzația de rotire asociată cu mișcările capului.

Pacienții experimentează de obicei episoade de amețeli brusc și severe atunci când își rotesc capul în anumite direcții. Aceste amețeli durează în general între 10 și 20 de secunde. Rotirea capului în pat, ridicarea din pat, privirea în sus sau în spate sunt mișcări care pot declanșa aceste amețeli.

Poziiile care declanșează:

• Rotirea în pat
• Ridicarea din pat
• Privirea în sus și în spate
• Înclinarea

În aceste situații, pacienții pot experimenta și senzația de greață. Cu toate acestea, în BPPV nu se observă pierdere a auzului și starea auditivă a pacienților este în general normală. Nu se detectează nicio anomalie în examinarea neurologică.

Pe de altă parte, investigațiile de imagistică sunt importante în diagnosticul BPPV atunci când nu se observă nistagmus și pacienții nu răspund la tratament. În astfel de cazuri, se preferă RMN-ul cu gadoliniu contrastat, care poate evalua trunchiul cerebral și colțurile cerebelo-pontine.

Metoda de Imagistică

• Rezonanța Magnetică (RM):

În testele audiologice, starea de auz a pacienților este evaluată. Aceste teste ar trebui să arate o audiție simetrică și un scor adecvat de discriminare a vorbirii. Timpanograma ar trebui, de asemenea, să prezinte rezultate normale.

În examenele speciale, observarea nistagmusului caracteristic cu testul Dix-Hallpike este importantă pentru diagnostic. Acest nistagmus are o perioadă scurtă de întârziere înainte de începerea sa și are componente torsionale și verticale.

Acest nistagmus, care apare prin stimularea canalului semicircular corespunzător, se îndreaptă către canalul stimulat în aceeași direcție cu planul canalului și cu faza rapidă a nistagmusului.

Vertijul și nistagmusul se intensifică în 20 de secunde și apoi se estompează. Acest tip de nistagmus este caracterizat de o tendință de a se epuiza în cazul episoadelor repetate și este cauzat de debrisul din canalul semicircular posterior. Pentru un diagnostic corect al BPPV, toate aceste semne trebuie observate.

Metode Moderne de Tratament pentru BPPV

Tratamentul pentru Vertijul Paroxistic Pozițional Benign (BPPV) cuprinde diverse și eficiente metode. În primul rând, se aplică manevre care au ca scop deplasarea debrisului utriculei. Aceste manevre sunt concepute pentru a ameliora simptomele pacientului.

Dacă simptomele persistă după manevre, aceeași procedură poate fi repetată. În unele cazuri, poate fi necesară plasarea unui vibrator osos pe osul mastoid pentru a slăbi debrisul. Această metodă vizează sporirea eficacității tratamentului.

Există și opțiuni chirurgicale pentru tratamentul BPPV, dar acestea sunt rareori preferate:

• Chirurgia este, în general, luată în considerare pentru cazurile rezistente la tratamentul standard.
• Acești pacienți reprezintă situații speciale care nu răspund la manevrele de repoziționare și nu prezintă patologie intracraniană.
• Opțiunea chirurgicală inițială este, de obicei, ocluzia canalului semicircular posterior. Acest procedeu vizează ameliorarea simptomelor BPPV.
• Pierderea auditivă mixtă poate fi un efect secundar temporar al acestei intervenții chirurgicale.
• O altă opțiune chirurgicală mai tehnică este neurectomia singulară. Această procedură vizează eliminarea innervației nervoase a canalului semicircular posterior.
• Această metodă chirurgicală implică un risc mai mare în ceea ce privește auzul.

În concluzie, tratamentul BPPV necesită o abordare personalizată în funcție de starea și simptomele pacientului. Manevrele și metodele chirurgicale oferă opțiuni eficiente pentru tratamentul bolii. Fiecare metodă de tratament trebuie evaluată cu atenție, având în vedere starea generală a pacientului și severitatea BPPV-ului.

Proces și așteptări în tratamentul vertijului pozițional paroxistic benign

Benign Paroxismal Pozitional Vertigo (BPPV) este de obicei o afecțiune care începe brusc și intră în remisie în câteva luni. La aproximativ o treime dintre pacienți, simptomele pot persista mai mult de un an.

Pentru majoritatea pacienților, manevrele de repoziționare aduc beneficii semnificative. Cu toate acestea, unii pacienți pot experimenta recurențe și remisiuni neașteptate. Aceste situații sunt raportate într-o rată anuală de aproximativ 10-15%.

Răspunsul la tratament:

• Manevrele de repoziționare produc rezultate pozitive în majoritatea cazurilor.
• În cazuri rezistente, terapia de reabilitare a echilibrului poate fi aplicată.

Recurențe și remisiuni:

• Rata anuală a recurenței este între 10-15%.
• În caz de recurență, noi manevre de repoziționare pot fi eficiente.

În tratamentul BPPV-ului, se adoptă strategii diferite în funcție de starea pacientului și de răspunsul la tratament. O abordare individualizată pentru fiecare pacient este crucială pentru obținerea celor mai bune rezultate.

În timpul procesului de tratament, se preferă metode care să îmbunătățească calitatea vieții și confortul pacientului. Monitorizarea în funcție de răspunsul la tratament și starea pacientului joacă un rol critic în gestionarea bolii.