Perforarea și inflamația timpanului

Perforația membranei timpanice, adică ruptura timpanului, reprezintă ruperea unei membrane subțiri care separă urechea externă de urechea medie. Această afecțiune apare de obicei ca urmare a unei otite medii acute. Este mai frecvent întâlnită la bărbați și poate afecta persoane de toate vârstele. Simptomele includ durere severă și pierderea auzului. De asemenea, pot apărea simptome precum tinitus și amețeli. Dimensiunea și localizarea perforației determină procesul de vindecare. În majoritatea cazurilor, ruptura timpanului se vindecă spontan fără intervenție și, în general, are un prognostic favorabil.

Cauzele perforației timpanului

Perforațiile membranei timpanice sunt găuri apărute în timpan, și mulți factori pot contribui la această afecțiune. Una dintre cele mai frecvente cauze este trauma. Traumatismele craniene sau loviturile directe la ureche pot duce la ruperea membranei. De asemenea, introducerea de obiecte străine în ureche sau încercările incorecte de curățare a cerumenului pot fi factori iatrogenici care contribuie la perforații.

Infecții:

• Otita medie acută
• Otita externă cauzată de Aspergillus niger

Traume fizice:

• Barotrauma (în timpul scufundărilor sau zborului)
• Efectul presiunii negative bruște
• Trauma cauzată de zgomote puternice
• Trauma craniană

Obiecte străine sau încercări greșite de curățare:

Infecțiile recurente ale urechii sau afecțiuni precum otita medie și otita externă reprezintă factori de risc. În special, episoadele recurente de otită medie acută și infecțiile cauzate de Hemophilus influenzae cresc riscul de perforație spontană. În cazuri rare, evenimente neobișnuite precum loviturile de trăsnet pot provoca, de asemenea, ruperea membranei timpanice. Acești factori pot compromite integritatea timpanului, provocând pierderea auzului și alte complicații.

Inflamația timpanului: Timpanita

Timpanita este inflamația membranei timpanice cauzată de factori bacterieni sau traumatici. Această afecțiune afectează funcțiile normale ale membranei și poate duce la pierderea auzului. Timpanul este o structură delicată care separă urechea externă de urechea medie, iar inflamația acestei structuri provoacă durere și disconfort. De asemenea, pacienții se prezintă adesea cu scăderea auzului. Inflamația face ca timpanul să devină mai permeabil, împiedicând transmiterea corectă a undelor sonore. Prin urmare, dacă timpanita nu este tratată, poate cauza probleme de auz pe termen lung. Tratamentul variază în funcție de cauza și severitatea inflamației.

Funcțiile de bază ale timpanului și efectele inflamației

Timpanul are rolul esențial de a transmite undele sonore din urechea externă către urechea medie. Această structură elastică și transparentă recepționează undele sonore și le transmite oscioarelor din urechea medie, amplificând sunetul. În cazul inflamației, funcțiile de bază ale timpanului sunt afectate negativ. Funcțiile timpanului și efectele inflamației sunt următoarele:

• Detectează undele sonore și le transformă în vibrații mecanice.
• Transmite vibrațiile către oscioarele din urechea medie, amplificând astfel sunetele.
• În caz de inflamație, elasticitatea timpanului scade, iar undele sonore nu mai sunt transmise eficient.
• Deformarea sunetelor poate afecta abilitățile de vorbire ale copiilor în etapa de dezvoltare a limbajului.
• Inflamația cronică poate duce la pierderea auzului și dureri persistente.

Cauzele comune ale timpanitei

Există mai mulți factori care contribuie la apariția timpanitei. În primul rând, otita medie acută este o infecție frecvent întâlnită la copii. Datorită tuburilor Eustachio mai scurte, copiii sunt mai susceptibili la această infecție. Obstrucția tuburilor Eustachio duce la acumularea de lichid și, în final, la iritarea membranei timpanice. În al doilea rând, trauma poate afecta cu ușurință structura delicată a timpanului. Orice obiect străin introdus prea adânc sau un impact pot provoca ruperea sau inflamația membranei.

• Infecții ale urechii medii: Otita medie acută este frecventă la copii din cauza tuburilor Eustachio scurte.
• Traume: Presiunea excesivă asupra timpanului poate provoca leziuni.
• Miringita buloasă: Această afecțiune este cauzată de o infecție care formează vezicule pline de lichid pe timpan.
• Otita externă (urechea înotătorului): Apare din cauza umidității excesive care permite pătrunderea microbilor în canalul urechii.

Inflamația membranei timpanice și simptomele asociate

Umflarea membranei timpanice apare adesea în asociere cu alte probleme ale urechii, iar aceste afecțiuni sunt adesea interdependente. Acumularea de lichid în spatele timpanului determină tensiunea membranei și, implicit, durerea. Umflarea poate progresa până la o ruptură cauzată de presiunea excesivă, iar în acest caz poate apărea o scurgere de lichid sângeros sau clar. O membrană timpanică umflată duce de obicei la pierderea auzului. Iată aceste simptome:

• Durere resimțită într-o ureche sau în ambele
• Senzație de plenitudine în ureche
• Secreții sângeroase sau apoase
• Pierderea temporară a auzului
• Febră posibilă

Aceste simptome pot cauza iritabilitate, insomnie și gesturi repetate de tragere de ureche, în special la copiii mici.

Diagnosticarea rupturii și inflamației membranei timpanice

Diagnosticul rupturii și inflamației membranei timpanice se face de obicei prin utilizarea unui instrument special numit otoscop, care îi permite medicului să evalueze timpanul și structurile din jur. Otoscopul este un dispozitiv iluminat și dotat cu lupă, care poate ajunge adânc în canalul urechii. Medicul introduce cu atenție otoscopul pentru a observa eventualele anomalii ale canalului urechii. Pentru o mai bună înțelegere a stării membranei timpanice, poate fi utilizată și metoda suflării de aer. În timpul acestei proceduri:

• Este testată elasticitatea și capacitatea de mișcare a membranei timpanice.
• Se verifică prezența inflamației, acumularea de lichid sau puroi.

Dacă timpanul nu se mișcă normal, acest lucru poate indica anomalii în urechea medie. Acumularea de lichid și puroi face ca membrana timpanică să se umfle, împiedicând funcționarea normală a acesteia. Acest diagnostic este esențial pentru ghidarea corectă a tratamentului.

Tratamentul inflamației membranei timpanice

Tratamentul problemelor legate de timpan variază în funcție de cauzele de bază. În cazul unei infecții ale urechii medii, sunt recomandate analgezice precum acetaminofenul sau ibuprofenul pentru gestionarea durerii. De asemenea, medicul poate evita prescrierea antibioticelor, deoarece infecția se poate vindeca de la sine.

• Infecții ale urechii medii: Aceste infecții, frecvente la copii, se pot rezolva spontan.
• Infecții recurente: Introducerea unor mici tuburi în timpan pentru a permite circulația aerului.

Infecțiile cauzate de miringita buloasă sunt de obicei tratate cu antibiotice și analgezice. Drenajul veziculelor cauzate de infecție poate ajuta la ameliorarea durerii.

Otita externă, cunoscută și sub numele de urechea înotătorului, este tratată de obicei cu picături auriculare care conțin steroizi și antibiotice. Pot fi utilizate și medicamente antifungice.

Leziunile traumatice ale membranei timpanice se vindecă, de obicei, de la sine. În această perioadă, pacientul poate utiliza analgezice pentru a ușura durerea.

Frecvența rupturii timpanului

Prevalența perforației membranei timpanice nu este cunoscută cu exactitate, dar este o afecțiune comună întâlnită în domeniul medical. Deoarece aceste rupturi au de obicei tendința de a se vindeca spontan, intervențiile majore sunt rareori necesare. Studiile indică faptul că bărbații au un risc mai mare de a experimenta această afecțiune decât femeile.

Analizând distribuția pe grupe de vârstă, s-a constatat că vârsta medie a pacienților care au suferit o perforație a membranei timpanice este de 26,7 ani, iar copiii reprezintă 25% din eșantion. Aceste date sugerează că perforația membranei timpanice poate afecta persoane de toate vârstele. Monitorizarea acestor rupturi este importantă pentru sănătatea generală și pentru procesul de vindecare.

Schimbările apărute în timpul perforării membranei timpanice

Perforația membranei timpanice poate apărea din diverse cauze și are efecte semnificative asupra membranei. Barotrauma este frecvent întâlnită la scafandri; în acest caz, schimbările bruște de presiune determină ruperea membranei. Aceasta se datorează incapacității urechii medii de a echilibra presiunea din canalul urechii externe. Contactul cu obiecte străine apare de obicei în timpul curățării urechilor și poate duce la perforarea directă a membranei. Pars tensa, cea mai subțire și extinsă parte a membranei timpanice, este secțiunea cea mai vulnerabilă la deteriorare. Această zonă este mai predispusă la rupere din următoarele motive:

• Traume contondente
• Unde sonore de intensitate ridicată

De asemenea, o infecție de tip otită medie poate slăbi membrana și poate duce la ruperea acesteia. Infecția provoacă necroză și ischemie a membranei. Zona centrală a membranei este cel mai frecvent afectată, iar aceste rupturi tind să se vindece spontan. Perforația membranei timpanice poate duce la pierderea auzului, deoarece timpanul nu mai poate transmite eficient undele sonore către urechea internă. Această problemă este mai gravă atunci când o suprafață mare a membranei este afectată. Dimensiunea și localizarea rupturii determină procesul de vindecare și necesitatea unei intervenții.

Simptomele și metodele de examinare ale perforației timpanului

Perforația membranei timpanice se manifestă prin diverse simptome. Pacienții raportează adesea dureri bruște și pierderea auzului. De asemenea, pot apărea otoree cu sânge, vertij și tinitus. Aceste simptome pot avea un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi a pacientului.

• Otoreea: Acest simptom apare în 81,5% dintre cazuri și se manifestă prin scurgeri din ureche.
• Otalgia: Durerea de ureche este prezentă în 72,8% dintre cazuri.
• Tinitus: Sunetele percepute în ureche sunt raportate de 55,7% dintre pacienți.

Procesul de examinare oferă informații esențiale despre starea pacientului. Examinarea otoscopică este folosită pentru vizualizarea directă a membranei timpanice. Această metodă este esențială pentru a evalua starea membranei și dimensiunea perforației. Testele auditive și evaluarea funcției vestibulare ajută la detectarea nivelului de auz și a problemelor de echilibru. În cele din urmă, examenul neurologic este utilizat pentru a investiga cauze neurologice ale tinitusului, pierderii auzului și vertijului. Aceste examinări sunt fundamentale pentru stabilirea unui plan de tratament și monitorizarea stării de sănătate a pacientului.

Metodele de diagnosticare a perforației timpanului

Sunt disponibile mai multe metode pentru detectarea rupturii membranei timpanice. Inițial, sunt evaluate plângerile și istoricul pacientului. Examinarea fizică, inclusiv otoscopia și timpanometria, poate ajuta la identificarea rupturii.

Abordări terapeutice și procesele de vindecare ale perforației timpanului

Abordările terapeutice variază în funcție de cauza și severitatea perforației membranei timpanice. Perforațiile tind să se vindece spontan, astfel încât tratamentul este, de obicei, de susținere. Este esențial să menținem timpanul uscat, deoarece mediile umede pot crește riscul de infecție. Dacă perforația este rezultatul unei traume și nu se vindecă într-un timp scurt, este necesară consultarea unui specialist ORL.

• Picăturile otice, cum ar fi ofloxacina, pot accelera procesul de vindecare, dar nu au un impact semnificativ asupra perforațiilor mari sau asupra auzului.
• Pentru perforații care persistă mai mult de două luni sau sunt localizate în zone specifice (în cadranul posterosuperior), se recomandă intervenția chirurgicală.
• Pacienții care experimentează pierderi auditive trebuie să fie direcționați în primele etape către specialiști ORL și audiologie.

Alte afecțiuni asociate perforației timpanului

Diagnosticul perforației membranei timpanice se poate face de obicei prin metode simple de examinare. Totuși, există și alte probleme de sănătate care trebuie luate în considerare în timpul tratamentului. Aceste afecțiuni includ:

• Otita medie acută
• Otita externă
• Otoree traumatică
• Tumori cerebrale și ale urechii interne
• Accidente vasculare cerebrale în regiunea posterioară
• Sindromul Ramsay Hunt
• Prezența unui corp străin în ureche
• Hematome auriculare
• Miringita buloasă
• Labirintita
• Colesteatom
• Fistulă perilimfatică

Evoluția și prognosticul perforației timpanului

Rupturile membranei timpanice au tendința de a se vindeca de la sine. În special, rupturile mici au o perioadă de vindecare scurtă. Studiile arată că aceste rupturi au o rată mare de închidere în decurs de trei până la patru săptămâni. După șase săptămâni, rata de vindecare poate ajunge la 90%. Dimensiunea rupturii și infecțiile secundare pot influența negativ procesul de vindecare. Aceste condiții includ:

• Dimensiunea perforației
• Infecții secundare

Rupturile mari sau cronice necesită de obicei intervenție chirurgicală. Monitorizarea postoperatorie este extrem de importantă, deoarece pacienții au un risc de ruptură recurentă de 7-27%. Monitorizarea pe termen lung este necesară pentru a detecta complicațiile întârziate. Cel mai mare risc al perforației netratate este pierderea auzului. Totuși, mortalitatea și morbiditatea asociate cu perforația timpanului sunt scăzute, ceea ce face ca prognosticul să fie, în general, excelent.

Complicații posibile asociate perforației timpanului

Otita medie cronică este o complicație importantă care poate apărea ca urmare a unei perforații timpanice. Infecția cronică poate deteriora oscioarele din urechea internă, provocând pierderea auzului. În plus, infecția poate cauza probleme neurologice, cum ar fi paralizia nervului facial, sau complicații mai grave, cum ar fi meningita și abcesul cerebral. Alte complicații posibile ale perforației membranei timpanice includ:

• Pierderea permanentă a auzului neurosenzorial
• Dezvoltarea vertijului
• Mastoidita
• Formarea colesteatomului, care poate deteriora oscioarele din urechea medie și duce la pierderea permanentă a auzului.

Recomandări de prevenire și îngrijire a perforației timpanului

Perforația membranei timpanice este, de obicei, o problemă de sănătate care apare accidental. Prin urmare, pacienții trebuie educați cu privire la protejarea urechilor. Riscurile asociate cu utilizarea bețișoarelor de bumbac în timpul curățării urechii trebuie subliniate. Studiile arată că bețișoarele de bumbac pot provoca traume directe și perforații. Îngrijirea la domiciliu este deosebit de importantă pentru pacienții care au avut anterior o ruptură a membranei timpanice. Printre recomandările pentru îngrijirea acasă se numără:

• Evitarea introducerii de obiecte străine în canalul urechii
• Menținerea urechii uscate
• Reducerea la minimum a contactului cu apa

De asemenea, contactul cu apa este un factor de risc important, deoarece poate crește riscul de otită medie acută (AOM). Aceste recomandări ajută pacienții să reducă la minimum riscul de complicații și să își protejeze sănătatea.

Perforația timpanului: Efectele unei abordări multidisciplinare

Tratamentul perforației membranei timpanice este un proces complex, în care un echipaj multidisciplinar de specialiști joacă un rol important. Examinarea inițială este efectuată, de obicei, de către medicii din asistența medicală primară sau de la camera de urgență. După evaluarea inițială, pacienții sunt direcționați către specialiști, în funcție de gravitatea afecțiunii. Perforațiile mari sau leziunile situate posterior necesită îndrumare către un specialist ORL. De asemenea, pacienții cu pierderi auditive sau alte simptome grave trebuie îndrumați către specialiști ORL. Otolaringologii evaluează starea pacientului și stabilesc un plan de tratament adecvat. Printre ceilalți specialiști implicați în echipă se numără:

• Audiologi: Efectuează teste auditive și evaluează rezultatele.
• Specialiști în boli infecțioase: Gestionează riscurile de infecții secundare.
• Fizioterapeuți: Oferă reabilitare pentru simptome vestibulare, cum ar fi amețelile.

Sursa:

https://www.healthline.com/health/tympanitis#how-the-tympanic-membrane-works

https://linkinghub.elsevier.com/retrieve/pii/S1198743X17300198

Prof. Dr. Murat Topdağ

KBB ( Kulak Burun Boğaz)  Doktoru Prof. Dr. Murat Topdağ, 1978 yılında Malatya’da doğmuştur. Cerrahpaşa Tıp Fakültesi İngilizce Bölümü’nden mezun olduktan sonra, 2004-2009 yılları arasında Kocaeli Üniversitesi Tıp Fakültesi Kulak Burun Boğaz Anabilim Dalı’nda uzmanlık eğitimini tamamlamıştır. 2017’de Acıbadem Altunizade Hastanesi’nde görev yapmaya başlamıştır.. 2022 yılından itibaren İstanbul Kadıköy’de bulunan kendi kliniği MD ENT İstanbul’da da hastalarına hizmet vermektedir.