Anatomia și funcția nasului

Anatomia nasului este una dintre cele mai importante structuri ale corpului uman. Pe măsură ce aerul ajunge la plămâni prin nas, trece prin diverse procese. În primul rând, membranele mucoase din nas captează particulele de aer. De asemenea, cilii din nas elimină aceste particule. Astfel, aerul inhalat este curățat. În plus, datorită turbinatelor din cavitatea nazală, aerul este încetinit și în acest proces este încălzit și umidificat. În cele din urmă, zona olfactivă detectează diverse mirosuri și îndeplinește funcția senzorială. Prin aceste procese, nasul contribuie atât la sistemul respirator, cât și la sistemul imunitar.

Cum contribuie anatomia nasului la funcția sa?

Anatomia nasului are o structură complexă din punct de vedere funcțional. Nasul filtrează, încălzește și umidifică aerul inhalat. Aceste procese sunt realizate de diverse părți ale nasului, fiecare contribuind direct la sănătatea respiratorie.

Nasul extern:

• Oasele nazale, care încep de la osul frontal și se extind până la rhinion, joacă un rol critic în protejarea căilor respiratorii.
• Unghiul nazofrontal și radixul reglează direcția fluxului de aer.
• Articulațiile cu proeminențele lacrimale și nazomaxilare sprijină structura nasului și oferă protecție împotriva factorilor externi.

Secțiunea medie a nasului:

• Cartilajele laterale superioare reglează fluxul de aer și susțin partea medie a dorsului nasului.
• Valva nazală este un segment care limitează și direcționează fluxul de aer.

Secțiunea inferioară a nasului:

• Diferitele părți ale cartilajelor alare (crus lateral, median, medial) determină forma vârfului nasului și reglează intrarea aerului.
• Columela se extinde de la vârful nasului până la buza superioară și oferă suport central nasului.

Septul nazal:

• Cartilajul hialin și partea osoasă posterioară formează linia mediană a nasului și oferă o structură solidă.

Pereții laterali ai nasului:

• Structurile conchale superioare, medii și inferioare joacă un rol esențial în umidificarea și încălzirea aerului inhalat.

Cum se dezvoltă embriologic nasul?

În primele opt săptămâni de sarcină, se pune bazele structurii feței umane. În acest proces, se formează cinci proeminențe importante: două mandibulare, două maxilare și una frontonazală. Proeminența frontonazală formează capsula nazală precartilaginoasă, care înconjoară cavitățile nazale. Această capsulă conturează structura nasului în săptămânile următoare. Pe de altă parte, proeminențele maxilare cresc și se extind lateral, unindu-se la linia mediană, dând naștere proeminențelor laterale nazale. Ca rezultat, retragerea proeminenței frontonazale și creșterea spre centru a proeminențelor maxilare formează linia mediană a nasului și filtrul buzei superioare. Aceste etape completează dezvoltarea embriologică a feței și nasului.

Cum este asigurată alimentarea cu sânge și drenajul limfatic al nasului?

Nasul este una dintre cele mai complexe structuri din corp și are o rețea bogată de circulație sanguină. Această structură este alimentată de diverse artere:

• Artera nazală dorsală derivată din artera oftalmică alimentează partea superioară a suprafeței externe a nasului.
• Arterele angulară și labială superioară din artera facială susțin fluxul de sânge către părțile laterale ale nasului, aripioarele nazale și columela.
• Septul superior este alimentat de arterele etmoidale anterioare și posterioare, împreună cu artera sfenopalatină.
• Ramurile terminale ale arterei labiale superioare alimentează septul anterior și baza nasului. De asemenea, septul anterior primește sânge din mai multe artere în zona numită plexul Kiesselbach:
• Artera labială superioară
• Artera etmoidală anterioară
• Marea arteră palatină
• Artera sfenopalatină

Drenajul venos din structura nasului este, de asemenea, foarte eficient. Drenajul venos are loc prin:

• Vena facială anterioară
• Vena sfenopalatină
• Venele etmoidale

Sistemul de drenaj limfatic este asigurat atât prin căi anterioare, cât și posterioare.

Care sunt nervii principali asociați cu nasul?

Anatomia nasului este o structură complexă, îmbogățită cu diverși nervi. Funcțional, nasul are capacități senzoriale și motorii datorită inervației furnizate de diverse ramuri nervoase. Sensibilitatea nasului este asigurată de două ramuri principale ale nervului trigemen: oftalmică (V1) și maxilară (V2).

Ramura oftalmică (V1) inervează părțile superioare ale nasului și se împarte în trei ramuri principale:

• Nervul lacrimal
• Nervul frontal
• Nervul nazociliar

Nervii infratrochlear și nazal extern derivă din nervul nazociliar și furnizează senzații la vârful, partea superioară laterală și dorsul nasului.

Ramura maxilară (V2) inervează părțile laterale și inferioare ale nasului. Această ramură furnizează senzații la dorsul lateral și regiunile alare.

În zona intranazală, combinația ramurilor V1 și V2 asigură o rețea largă de sensibilitate pentru mucoasa nazală. Aceste ramuri includ:

• Nervul etmoidal anterior
• Nervul nazopalatin
• Marele nerv palatin

Ce mușchi sunt implicați în mișcarea și funcția nasului?

Mișcările nasului sunt realizate de diverse grupuri musculare, controlate de nervul facial. În special, mușchiul procerus trage pielea nasului și joacă un rol important în expresii faciale. Mușchiul levator labii superioris alaeque nasi ridică aripile nasului și ajută la dilatarea nărilor. Mușchiul anomalus nasi influențează scurtarea structurii nasului. De asemenea, mușchiul nasalis poate îngusta și extinde nările. Mușchiul depressor septi trage septul nazal în jos. Acești mușchi contribuie la mișcările nasului, sprijinind astfel funcțiile respiratorii și olfactive.

Care sunt considerațiile chirurgicale legate de anatomia nasului?

Se știe că anatomia nasului variază în funcție de etnie. Prin urmare, în planificarea chirurgicală, factori precum grosimea și compoziția țesutului sunt luați în considerare. Deviation septal nazal este o condiție în care septul cartilaginos este aliniat incorect și corectarea acestei afecțiuni necesită sprijin structural. În intervențiile chirurgicale, este esențial să se păstreze cartilajele caudale și dorsale. Acest lucru este esențial pentru a menține integritatea și funcționalitatea structurii nasului. Procedurile care vizează turbinatele inferioare trebuie realizate cu grijă pentru a păstra capacitatea de umidificare. Intervențiile chirurgicale agresive pot crește riscul de Sindrom al Nasului Gol. Această afecțiune poate duce la uscăciunea nasului și acumularea de mucus. Prin urmare, selectarea și aplicarea corectă a abordărilor chirurgicale este esențială pentru sănătatea generală a nasului pacientului.