Care sunt bolile glandelor salivare? Cum se tratează?

Glandele salivare, care secretă saliva ce facilitează digestia, joacă un rol vital în menținerea sănătății orale. Cele trei perechi mari de glande din cavitatea bucală produc lichidul care ajută la mestecarea și înghițirea alimentelor. Atunci când funcția acestor glande este redusă sau deteriorată, procesul de alimentație poate deveni dificil și capacitatea de a simți gustul poate fi afectată negativ. Ca urmare, crește riscul apariției cariilor dentare și a infecțiilor orale. Bolile glandelor salivare trebuie tratate cu seriozitate și abordate prin metode de tratament adecvate.

Cuprins

Cauzele Afecțiunilor Glandelor Salivare

Afecțiunile glandelor salivare pot fi cauzate de o varietate de factori. Utilizarea frecventă a medicamentelor multiple, întâlnită în special la vârstnici, provoacă adesea uscăciunea gurii. Această condiție afectează direct funcția glandelor. Formarea tumorilor începe de obicei cu creșteri nedureroase ale glandelor. Tumorile maligne cresc rapid și pot provoca dureri sau amorțeli faciale în timp. Factorii de risc includ:

Vârsta înaintată
Radioterapie în zona capului și gâtului
Anumite tipuri de chimioterapie
Expunerea la substanțe chimice specifice

Obstrucțiile apar de obicei din cauza formării de mici calculi în canalele glandelor, provocând durere. Infecțiile se dezvoltă frecvent după aceste obstrucții și duc la zone infectate dureroase. În plus, anumite boli sistemice pot afecta glandele salivare. Aceste boli includ:

HIV-SIDA
Sindromul Sjögren
Artrita reumatoidă
Diabetul

De asemenea, persoanele cu tulburări de consum de alcool pot prezenta umflarea glandelor salivare.

Simptomele Afecțiunilor Glandelor Salivare

Disfuncția glandelor salivare se manifestă prin diverse simptome. Primul dintre ele este senzația de gust neplăcut în gură. În plus, pacienții pot avea dificultăți în deschiderea gurii. Această problemă este de obicei asociată cu uscăciunea gurii. Durerile faciale sau din interiorul gurii sunt, de asemenea, simptome frecvente ale acestor afecțiuni.

Gust neplăcut în gură
Dificultăți la deschiderea gurii
Uscăciunea gurii
Dureri faciale sau bucale
Amorțeală sau slăbiciune facială
Umflarea feței, gâtului sau sub limbă
Prezența unei mase în zona urechii, obrazului, maxilarului, buzelor sau în interiorul gurii

Metode de Diagnostic

Diagnosticarea afecțiunilor glandelor salivare necesită o evaluare amănunțită. După o analiză atentă a istoricului medical al pacientului, medicul efectuează un examen fizic. În această etapă, palparea este esențială pentru identificarea anomaliilor din glande. Dacă sunt observate simptome precum obstrucția sau umflarea, medicul poate solicita teste imagistice suplimentare:

Radiografie
Ecografie

Aceste teste ajută la localizarea și determinarea cauzei obstrucției. Dacă este prezentă o masă, pentru imagini mai detaliate se recomandă:

Tomografie Computerizată (CT)
Rezonanță Magnetică (IRM)

În cazurile în care există suspiciuni de cancer, medicul poate efectua o biopsie cu aspirație cu ac fin pentru a preleva mostre de țesut sau lichid. Pentru diagnosticarea bolilor autoimune, poate fi necesară o biopsie de buză. Aceste metode permit un diagnostic corect și, prin urmare, un tratament eficient.

Tratamentele Afecțiunilor Glandelor Salivare

Tratamentul disfuncțiilor glandelor salivare depinde de cauzele subiacente. Problemele cauzate de boli sistemice necesită în primul rând tratament general de sănătate. În astfel de cazuri, pacientul trebuie direcționat către un specialist corespunzător. Dacă problema glandelor salivare este cauzată de o obstrucție mecanică, tratamentul implică de obicei intervenții realizate sub anestezie locală. Medicul poate extinde canalul pentru a elimina piatra care cauzează obstrucția.

În cazul prezenței tumorilor, metodele de tratament includ:

Tumorile benigne sunt de obicei îndepărtate prin intervenții chirurgicale.
Tumorile maligne sunt îndepărtate chirurgical și tratate ulterior cu radioterapie sau chimioterapie.

În ambele cazuri, pacientul este direcționat către specialiști în otorinolaringologie. Tratamentul variază în funcție de locația glandei și de severitatea bolii.

Sialadenita și Sialadenoza Submandibulară

Sialadenita submandibulară este inflamația glandelor salivare submandibulare cauzată de o infecție. Se dezvoltă rapid, de obicei din cauza infecțiilor bacteriene, fiind însoțită de durere și umflare. Aceasta apare în special în situațiile în care igiena orală este inadecvată. De asemenea, calculii salivari pot bloca canalele glandei, crescând riscul de infecție. Această obstrucție face ca lichidul să se acumuleze în glandă, facilitând infecția.

Sialadenita cronică are un curs mai insidios:

Episoade recurente de inflamație,
Senzație persistentă de umflare,
Perioade asimptomatice.

Sialdenoza este caracterizată prin umflarea simetrică și nedureroasă a glandelor salivare. Aceasta este considerată adesea un indicator al unor boli sistemice și este asociată cu:

Tulburări hormonale,
Deficiențe nutriționale,
Consumul cronic de alcool.

În ambele cazuri, diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și menținerea funcțiilor orale sănătoase. Metodele de tratament variază în funcție de cauza și severitatea bolii.

Cauzele Sialadenitei și Sialadenozei Submandibulare

Sialadenita submandibulară se dezvoltă din diverse cauze infecțioase, obstructive și inflamatorii. Cauzele infecțioase includ în principal:

Infecții bacteriene, în special Staphylococcus aureus și Hemophilus influenza
Infecții virale, cum ar fi oreionul și HIV
Alte infecții, precum tuberculoza și Actinomyces.

Cauzele obstructive includ:

Sialolitiază
Stenoza canalului
Corpi străini în canal, cum ar fi os de pește, păr, plantă sau lamă.

Cauzele inflamatorii includ în principal:

Sialadenita post-radiație
Sialadenita indusă de agenți de contrast și tratamente cu iod radioactiv
Medicamente precum clozapina și L-asparaginaza
Sialadenite autoimune, cum ar fi sindromul Sjögren și bolile asociate cu IgG4.

Sialadenoza este asociată în principal cu tulburări metabolice și endocrine. Cauzele principale includ:

Tulburări alimentare, cum ar fi bulimia nervoasă și deficiențele de vitamine
Tulburări endocrine, cum ar fi diabetul zaharat și hipotiroidismul
Tulburări metabolice, cum ar fi obezitatea, ciroza și malabsorbția
Condiții induse de medicamente, cum ar fi acidul valproic și tioureea.

Aceste condiții provoacă inflamații și disfuncții ale glandelor, afectând grav sănătatea orală și dentară.

Efectele Sialadenitei și Sialadenozei Submandibulare asupra Urechii

Sialadenita și sialadenoza submandibulare pot afecta și zona urechii, datorită legăturii strânse cu anatomia cavității bucale și a maxilarului. În special, inflamația și infecția din zona submandibulară pot exercita presiune asupra nervilor din apropierea urechii. Această presiune poate cauza dureri sau disconfort la nivelul urechii. În plus, inflamația glandelor salivare se poate extinde frecvent la alte țesuturi din zona capului și a gâtului. În acest fel, pot apărea sensibilitate sau umflături în zona din spatele și sub ureche. Durerea cauzată de inflamație variază în funcție de gravitatea infecției.

Durere și sensibilitate în zona capului și a gâtului: Aceste simptome pot iradia în urechi, afectând pacientul.
Senzație de plenitudine la nivelul urechii: Obstrucția canalelor salivare sau inflamația pot provoca o senzație de presiune în jurul urechii.
Umflături în spatele urechii: Inflamația poate provoca mărirea ganglionilor limfatici și apariția de umflături în această zonă.

Aceste simptome pot afecta calitatea vieții pacienților și necesită tratament prompt.

Analiza Microscopică a Sialadenitei și Sialadenozei Submandibulare

Cazurile de sialadenită submandibulară sunt adesea observate în forme acute și cronice. În cazul sialadenitei submandibulare acute purulente, analiza microscopică relevă:

Distrugerea severă a țesutului acinar,
Infiltrație intensă de neutrofile,
Zone de necroză tisulară.

Pe de altă parte, în cazurile de sialadenită declanșate de factori virali, schimbările la nivelul celulelor acinare sunt diferite:

Celule acinare pline de vacuole,
Infiltrație intensă de limfocite.

În cazurile de sialadenită cronică asociată cu efecte sialolitice, se observă:

Dilatări ale canalelor,
Inflamație cronică,
Țesut fibrotic.

În sialadenoză, principalele constatări microscopice sunt:

Atrofia țesutului parenchimatic,
Creșterea compensatorie a țesutului adipos.

Sialadenita și Sialadenoza Submandibulare: Simptome și Metode de Examinare Fizică

Sialadenita submandibulară și sialadenoza prezintă simptome și constatări clinice distincte. Sialadenita submandibulară este cauzată de obstrucții sau infecții, în timp ce sialadenoza este de obicei rezultatul unor afecțiuni sistemice. Pentru ambele afecțiuni, anamneza și examinarea fizică sunt esențiale pentru diagnosticarea corectă. Simptomele includ:

Umflături în zona submandibulară
Durere și disconfort în timpul mesei
Umflături recurente ale glandelor salivare
Senzație de gust neplăcut în gură

Constatări clinice:

Palparea glandelor pentru a evalua dimensiunea și consistența
Observarea fluxului de salivă prin masajul glandei
Examinarea ganglionilor limfatici cervicali

În cazurile de infecție, ganglionii limfatici cervicali pot fi afectați. În sialadenita cronică, durerile și umflăturile recurente sunt caracteristice. Sialadenita virală afectează de obicei mai multe glande salivare și este asociată cu oboseală generalizată și dureri musculare. Sialadenoza submandibulară se caracterizează prin mărire bilaterală și nedureroasă și este de obicei legată de probleme de sănătate cronică. În ambele cazuri, este necesar un examen cranian detaliat.

Diagnosticarea Sialadenitei și Sialadenozei Submandibulare

Procesul de diagnosticare începe cu o anamneză detaliată și un examen fizic. De asemenea, sunt importante testele de laborator specifice și tehnicile imagistice:

Teste de laborator și imagistică:

Cultura și testarea sensibilității secrețiilor din canal, pentru semnele de infecție.
Hemoleucograma completă, pentru a detecta semne de infecție.
Studiile imagistice includ următoarele metode:
- Radiografia este utilizată pentru a detecta sialoliți.
- Ecografia detectează sialoliți mai mari de 1 mm și abcesurile existente.
- Tomografia Computerizată (CT) este utilizată pentru imagistica detaliată.
- Sialografia digitală (DSA) relevă stenozele canalului sau daunele parenchimului.

În cazuri suspecte, se pot efectua RMN și citologie FNA pentru a exclude neoplazia. Testele imunologice sunt utilizate pentru a exclude bolile de țesut conjunctiv. Acest proces de diagnosticare detaliat asigură o înțelegere corectă a bolii și permite elaborarea unui plan de tratament eficient.

Metode Eficiente de Tratament și Gestionare

Sialadenita submandibulară este de obicei tratată prin următoarele măsuri:

Asigurarea unei hidratări adecvate,
Utilizarea analgezicelor pentru ameliorarea durerii,
Aplicarea de comprese calde pe zona afectată.

Managementul sialadenozei se concentrează pe tratarea cauzelor subiacente ale bolii. În acest proces, se iau în considerare starea generală de sănătate a pacientului, iar următoarele metode pot fi utilizate:

Tratament medicamentos,
Schimbări în stilul de viață.

Pentru ambele afecțiuni, metodele de tratament variază în funcție de gravitatea bolii. În cazurile cronice sau recurente, pot fi necesare intervenții mai agresive. Cu toate acestea, trebuie să se țină cont întotdeauna de condițiile de sănătate individuale și de potențialele efecte secundare atunci când se selectează tratamentul. Aceste abordări urmăresc îmbunătățirea calității vieții pacientului și controlul progresiei bolii.

Prognosticul Sialadenitei și Sialadenozei Submandibulare

În faza acută, simptomele se ameliorează rapid, deși edemul poate dispărea mai lent. Forma cronică este caracterizată de recidive și remisiuni, iar acest ciclu poate afecta calitatea vieții pacientului. Sialadenoza, în general, se îmbunătățește semnificativ prin tratarea bolilor subiacente. În special, sialadenitele de origine autoimună arată o îmbunătățire semnificativă a simptomelor printr-o gestionare medicală adecvată:

Prognosticul după intervenția chirurgicală pentru sialoliți este de obicei favorabil.
Atunci când afecțiunile subiacente, cum ar fi sindromul Sjögren, sunt gestionate eficient, simptomele se ameliorează în mod normal.

Aceste aspecte joacă un rol important în tratamentul sialadenitei și sialadenozei submandibulare.

Complicațiile Posibile ale Sialadenitei și Sialadenozei Submandulare

În primul rând, răspândirea infecției în fascia gâtului poate duce la formarea de abcese. Răspândirea infecției poate pune pacientul într-un risc și mai mare. În plus, reducerea producției de salivă scade protecția dinților împotriva eroziunii acide. Aceasta crește considerabil riscul de apariție a cariilor dentare. În concluzie, aceste complicații includ: