Chist de Retenție de Mucus

Mukus Retansiyon Kisti

Chistul de retenție de mucus apare ca urmare a deteriorării glandelor salivare. Aceste glande produc saliva în jurul gurii și, în condiții normale, acest lichid curge direct în gură.

Cu toate acestea, dacă una dintre glande este deteriorată, se pot forma acumulări sub formă de chisturi sau vezicule în țesuturile învecinate. Dacă acest chist se află sub limbă, este denumit chist de retenție de mucus simplu.

Procesul de Formare a Chistului de Retenție de Mucus

Saliva este un lichid important pentru sănătatea cavității bucale și este produsă de trei glande salivare principale:

  • Glandele parotide,
  • Glandele submandibulare,
  • Glandele sublinguale.

Aceste glande, în special glandele sublinguale, sunt situate sub limbă. Atunci când aceste glande sunt deteriorate din cauza unei răni sau a unei boli, saliva nu poate ajunge direct în gură.

Glanda deteriorată începe să scurgă saliva, iar această scurgere se acumulează în țesutul înconjurător. Ca rezultat, se formează o veziculă plină cu lichid, adică un chist de retenție de mucus, lângă glanda salivară. Aceste chisturi afectează de obicei țesuturile din jurul glandei și pot cauza diverse disconforturi.

Metode de Diagnosticare a Ranulei

Diagnosticul ranulei începe de obicei cu examenul fizic al medicului. Un medic cu experiență poate identifica cu ușurință aceste chisturi prin evaluarea structurii interne a gurii pacientului. Totuși, procesul de diagnostic nu se oprește aici. Pentru un diagnostic corect al chistului de retenție de mucus, medicii recomandă de obicei următoarele metode:

Metode de Imagistică:

  • Ultrasonografia este utilizată pentru a determina locația și dimensiunea chistului.
  • Tomografia Computerizată (CT) oferă imagini mai detaliate.
  • Imagistica prin Rezonanță Magnetică (IRM) examinează starea țesuturilor înconjurătoare.

Ranula Teshis Yontemlerinden biri olan BT sonuclarini inceleyen doktor

Aceste tehnici de imagistică detaliază structura chistului și joacă un rol crucial în excluderea altor probleme de sănătate potențiale. Examinarea fizică și studiile radiologice cresc precizia diagnosticului, de obicei fără a fi necesare alte teste de laborator. Fiecare metodă ajută medicul să înțeleagă caracteristicile chistului și să stabilească cel mai potrivit plan de tratament.

Simptomele Chistului de Retenție de Mucus

Chistul de retenție de mucus apare frecvent sub limbă sau sub bărbie. Aceste chisturi, de obicei nedureroase și moi, pot fi ușor identificate de către pacienți sau profesioniștii medicali.

Rareori, acumularea de lichid în chist poate provoca dureri ușoare. De asemenea, uneori aceste chisturi pot izbucni spontan, eliberând lichidul în gură. După golire:

  • Chistul se poate umple din nou încet
  • Poate reveni la dimensiunea inițială în câteva săptămâni

Acest proces se poate repeta de obicei de câteva ori.

Metode de Tratament pentru Chistul de Retenție de Mucus

Tratamentul chistului de retenție de mucus necesită de obicei intervenție activă. Deși rareori chistul se poate vindeca de la sine, de cele mai multe ori sunt necesare intervenții medicale sau chirurgicale.

Procedura de drenare a lichidului din chist poate oferi o soluție temporară. Totuși, această metodă nu poate preveni reumplerea chistului, deoarece glanda salivară deteriorată rămâne în loc. Prin urmare, sunt necesare metode de tratament mai cuprinzătoare:

  • Îndepărtarea completă a chistului și a glandei salivare afectate prin intervenție chirurgicală deschisă
  • Drenaj cu ac sub ghidaj ultrasonografic, urmat de:
    • Golirea chistului
    • Injectarea unui medicament cu alcool absolut pentru a opri scurgerea salivei

Aceste proceduri se efectuează în timp ce pacientul este sub anestezie și durează aproximativ 30 de minute. Tratamentul vizează abordarea permanentă a chistului și a cauzelor subiacente.

Riscurile Potențiale ale Tratamentului Chistului de Retenție de Mucus

Metoda de tratament percutanat oferă o soluție foarte eficientă și sigură pentru chistul de retenție de mucus. După procedură, pacienții pot reveni de obicei imediat la rutina normală de alimentație.

De obicei, poate apărea o umflare ușoară și nedureroasă în zona tratată. Această umflare dispare de obicei de la sine în câteva zile. Totuși, ca orice metodă de tratament, și procedura percutană implică anumite riscuri:

  • Rareori, chistul nu se vindecă complet după tratament și poate fi necesară o a doua intervenție.
  • Dacă glanda afectată nu răspunde la injecțiile medicamentoase, poate fi necesară intervenția chirurgicală.
  • Foarte rar, dacă nervii din apropierea zonei de injecție sunt deteriorați, poate apărea o slăbiciune musculară temporară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *