De ce apare sângerarea nazală? Cum se oprește, ce ajută?

Epistaxis, adică sângerarea nazală, este o problemă des întâlnită în serviciile de urgență medicală. Această problemă de sănătate se împarte în două tipuri principale: anterioră, cauzată de obicei de plexul Kiesselbach, și posterioară, mai rar întâlnită, dar care necesită intervenții medicale serioase. Hemoragiile nazale anterioare sunt responsabile pentru majoritatea cazurilor și pot fi controlate de obicei prin intervenții simple. Pe de altă parte, hemoragiile nazale posterioare provin din vase mai adânci și necesită intervenție medicală de urgență. În ambele cazuri, intervenția corectă este crucială pentru oprirea sângerării și prevenirea complicațiilor mai grave.

Examinarea Medicală a Sângerării Nazale

Sângerarea nazală începe prin deteriorarea suprafeței interioare a nasului, iar plexul Kiesselbach este cel mai frecvent punct de sângerare. Această zonă se află în partea anterioară a septului nazal și este un punct de întâlnire al mai multor vase de sânge. Hemoragiile nazale anterioare sunt de obicei mai puțin grave și pot fi tratate ușor. În schimb, hemoragiile nazale posterioare sunt mai rare, dar necesită intervenții mai serioase și sunt mai frecvente în anumite condiții de sănătate.

Septul nazal este centrul principal al hemoragiilor nazale și conține cinci vase de sânge:

• Artera etmoidală anterioară
• Artera etmoidală posterioară
• Artera sfenopalatină
• Artera palatină mare
• Artera labială superioară

Aceste vase de sânge formează plexul Kiesselbach, care alimentează mucoasa nazală. Septul nazal anterior este foarte expus factorilor externi și se poate deteriora rapid. Aceasta creează o zonă care reacționează rapid la schimbările de mediu sau la traumele fizice, motiv pentru care hemoragiile nazale provin adesea din această zonă.

Hemoragiile nazale anterioare pot fi de obicei controlate cu măsuri simple de prim ajutor aplicate acasă. În schimb, hemoragiile nazale posterioare afectează de obicei vasele mai adânci și mai mari și necesită intervenție medicală profesională. Persoanele care iau medicamente anticoagulante, au tensiune arterială ridicată sau boli de sânge sunt mai predispuse la acest tip de sângerări.

Gestionarea fiecărui tip de hemoragie depinde de severitatea și condițiile medicale asociate. De aceea, persoanele care au o hemoragie nazală ar trebui să solicite ajutor medical pentru o intervenție rapidă și eficientă. Metodele adecvate de intervenție asigură oprirea sângerării și prevenirea posibilelor complicații.

Cauzele Sângerării Nazale

Sângerarea nazală este cauzată de factori locali, sistemici, de mediu și medicamentoși. Printre cauzele locale cele mai frecvente se numără intervențiile fizice asupra nasului și anomaliile anatomice. În special, devierile septului nazal sau traumatismele pot declanșa sângerările. Utilizarea cronică a canulelor nazale se încadrează, de asemenea, în cauzele locale.

• Intervenții cu degetul asupra nasului
• Deviația septului nazal
• Traumatisme
• Utilizarea cronică a canulelor nazale

Factorii sistemici afectează starea generală de sănătate a organismului și determină sângerarea nazală. Bolile cronice, cum ar fi hipertensiunea arterială, duc la deteriorarea vaselor de sânge, favorizând apariția sângerărilor. Consumul de alcool poate dilata vasele de sânge și crește riscul de sângerare. Tulburările de coagulare a sângelui pot, de asemenea, prelungi sângerările sau determina apariția frecventă a acestora.

• Alcoolism
• Hipertensiune arterială
• Malformații vasculare
• Tulburări de coagulare (boala von Willebrand, hemofilie)

Factorii de mediu sunt importanți, în special prin efectele condițiilor meteorologice asupra mucoasei nazale. Aerul uscat din timpul iernii poate provoca uscarea și crăparea mucoasei, făcând-o mai predispusă la sângerare. Alergiile irită mucoasa nazală și pot declanșa sângerările.

• Alergii
• Uscăciune ambientală (mai frecventă în lunile de iarnă)

Cauzele medicamentoase includ în special medicamentele care afectează mecanismul de coagulare a sângelui și unele suplimente. Medicamentele antiinflamatoare, anticoagulantele și inhibitorii agregării plachetare cresc riscul de sângerare. Drogurile ilegale, cum ar fi cocaina, pot deteriora mucoasa nazală, ducând la sângerări.

• Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
• Anticoagulante
• Inhibitori ai agregării plachetare
• Sprayuri nazale cu steroizi topici
• Suplimente sau medicamente alternative (vitamina E, ginkgo, ginseng)
• Droguri ilegale (cocaină)

Această diversitate necesită o evaluare atentă în diagnosticarea și tratamentul sângerării nazale. Situațiile recurente sau necontrolate impun o examinare detaliată și intervenții medicale.

Incidența Sângerării Nazale și Grupele de Risc

Deși sângerarea nazală rareori duce la consecințe fatale, este o problemă de sănătate destul de frecventă. Doar un procent mic din decese sunt cauzate de sângerări nazale. Statisticile arată că aproximativ 60% dintre oameni au avut cel puțin o dată o sângerare nazală. Totuși, doar 10% dintre aceste cazuri necesită intervenție medicală serioasă. Sângerările nazale sunt mai frecvente în anumite grupe de vârstă:

• Copii cu vârsta între 2 și 10 ani
• Adulți cu vârsta între 50 și 80 de ani

Aceste două grupe prezintă cel mai mare risc de sângerare nazală. La copii, sângerările sunt cauzate mai des de activități fizice și căzături, în timp ce la vârstnici, factorii implicați sunt slăbirea vaselor de sânge și utilizarea medicamentelor. Aceste date demografice sunt importante pentru a determina ce segmente ale populației necesită mai multă atenție și protecție.

Apariția și Evoluția Sângerării Nazale

Sângerarea nazală începe prin ruperea unui vas de sânge din mucoasă. Această ruptură poate avea diverse cauze. De obicei, factorii direcți, precum traumele sau creșterea uscăciunii nazale, sunt predominanți. În plus, utilizarea medicamentelor anticoagulante sau hipertensiunea arterială pot crește severitatea și durata sângerării. Sângerările nazale se împart în două categorii principale:

Hemoragii nazale anterioare:

• Se produc de obicei în plexul Kiesselbach.
• Această zonă este ușor accesibilă și poate fi tratată.
• De obicei, pot fi oprite cu măsuri simple la domiciliu.

Hemoragii nazale posterioare:

• Sunt mai rare, dar necesită intervenții mai serioase.
• Provine din plexul Woodruff.
• Implică sângerări din ramurile terminale ale arterei sfenopalatine și etmoidale posterioare.
• De obicei, sunt mai greu de controlat.

În timpul hemoragiilor anterioare, sângele curge de obicei din nări. Însă, în cazul hemoragiilor posterioare, sângele poate curge atât din nări, cât și către nazofaringe. Acest lucru poate duce la înghițirea sângelui sau la tuse. Uneori poate apărea și hemoptizia.

În ambele tipuri de sângerare, intervenția la timp și corectă este crucială. În caz de sângerare nazală, prima intervenție este de obicei comprimarea ușoară a aripilor nazale și aplecarea capului în față. Acest lucru previne curgerea sângelui înapoi și ajută la oprirea mai rapidă a sângerării.

Metodele de tratament variază în funcție de sursa sângerării. Hemoragiile anterioare pot fi controlate de obicei cu tamponare simplă sau aplicarea de gheață, în timp ce hemoragiile posterioare necesită intervenție medicală. În special, hemoragiile posterioare pot crea situații grave ce amenință căile respiratorii.

Metode de Diagnosticare și Evaluare a Sângerării Nazale

Primul pas în gestionarea cazurilor de sângerare nazală este o anamneză detaliată a pacientului. Este necesară obținerea de informații despre durata, severitatea și frecvența sângerării. De asemenea, trebuie întrebat de la ce nară provine sângerarea și dacă există factori declanșatori. Este important de știut dacă pacientul a avut sângerări anterioare și ce tratamente au fost aplicate.

Medicamente utilizate:

• Anticoagulante
• AINS
• Steroid nazal topic

Istoric familial:

• Coagulopatie
• Boli vasculare sau de colagen

Obiceiuri personale:

• Consumul de droguri
• Consumul de alcool

Înainte de examenul fizic, toate echipamentele necesare trebuie pregătite. Aceste echipamente includ specul nazal, forfecuțe tip bayonet și lampă frontală. De asemenea, alte materiale necesare pentru un examen eficient sunt:

Instrumente de examinare:

• Aspirator
• Tampon
• Bastoane de nitrat de argint
• Tampoane de bumbac
• Vasoconstrictor topic și anestezic

În timpul examinării, pacientul este așezat pe un scaun de examinare într-o cameră echipată cu un aspirator. Se folosește specul nazal pentru a deschide cu atenție nările și a observa zona de sângerare. Dacă sângerarea din zona anterioară nu este ușor de identificat, se efectuează aspirația pentru a curăța cheagurile și a localiza sursa sângerării mai precis.

Hemoragiile nazale posterioare sunt de obicei mai greu de identificat din cauza lipsei unei artere vizibile. Atunci când sângerarea activă avansează către faringele posterior, sunt necesare investigații mai avansate, cum ar fi endoscopia nazală. Endoscopia nazală are o rată mare de succes în identificarea sursei sângerării și oferă informații critice pentru intervenția corectă.

Metode de Diagnosticare a Sângerării Nazale

Diagnosticarea corectă a sângerării nazale este esențială pentru un plan de tratament eficient. Sângerările nazale se împart în anterioare și posterioare. Sângerarea nazală anterioară este diagnosticată prin examinarea directă a septului nazal cu ajutorul unui specul nazal și al unei surse de lumină. Această metodă permite identificarea clară a sursei sângerării. Acest tip de sângerare este de obicei controlat cu anestezice locale și sprayuri topice cu epinefrină. Aceste sprayuri constrâng vasele de sânge și reduc sângerarea.

Instrumente de diagnosticare:

• Specul nazal
• Sursă de lumină

Sângerările posterioare sunt mai greu de gestionat și sunt evaluate de obicei atunci când măsurile pentru sângerările anterioare sunt insuficiente. Acest tip de sângerare provine din vasele mai adânci din zona nazofaringelui și necesită de obicei o intervenție mai serioasă. Printre simptomele sângerării posterioare se numără sângerarea constantă din ambele nări. În astfel de cazuri, este necesar să se controleze valorile hemoglobinei pacientului.

Teste de laborator:

• Număr complet de sânge
• Grupa sanguină și test de compatibilitate
• Teste de coagulare

Aceste teste sunt importante pentru a evalua starea generală de sănătate a pacientului și pentru a stabili strategia de tratament adecvată. Cu toate acestea, în cazul sângerărilor active, intervenția nu trebuie amânată pentru a aștepta rezultatele acestor teste. Tehnicile de imagistică, cum ar fi scanările CT, nu sunt de obicei recomandate în cazurile de urgență.

Metode de Tratament și Gestionare a Sângerării Nazale

În cazurile de sângerare nazală, primul pas este asigurarea deschiderii căilor respiratorii. Ulterior, pacientul este evaluat hemodinamic pentru a planifica intervențiile adecvate în funcție de severitatea sângerării. Prima metodă de intervenție este de obicei aplicarea presiunii directe. Se aplică presiune constantă pe partea cartilaginoasă a nasului pentru a controla sângerarea. Dacă această metodă nu este suficientă, se folosesc diverse medicamente și produse:

• Vasoconstrictoare precum oximetazolina
• Spume sau geluri trombogenice

În timpul tratamentului, cheagurile de sânge din nas sunt îndepărtate cu atenție. Îndepărtarea cheagurilor crește eficiența medicamentelor și facilitează următoarele etape de tratament. Dacă tratamentele topice nu sunt eficiente, poate fi necesară identificarea vasului de sânge și cauterizarea acestuia cu nitrat de argint. Această procedură oferă o soluție eficientă prin sigilarea directă a sursei sângerării.

Dacă sângerarea nu poate fi controlată, se recurge la metode de tratament mai avansate. Printre metodele utilizate pentru sângerarea nazală anterioară se numără:

• Baloane epistaxis anterioare sau tampoane nazale

Aceste tratamente se bazează pe principiul opririi mecanice a sângerării. Pentru a preveni perforarea septului, se recomandă utilizarea

nitratului de argint doar pe o singură parte a septului.

Dacă sângerarea provine din zone mai adânci, se evaluează posibilitatea unei sângerări posterioare. În astfel de cazuri, se folosesc următoarele metode:

• Tampoane nazale lungi
• Catetere Foley

Aplicarea acestor metode necesită mai multă experiență și atenție. Acest tratament este considerat ultima soluție în cazurile de risc ridicat. În această etapă, pacientul este monitorizat îndeaproape, iar în caz de necesitate, se recurge la protejarea căilor respiratorii prin intubație.

Dacă toate aceste intervenții nu dau rezultate și sângerarea nu poate fi oprită, se recurge la metode de radiologie intervențională. Aceste metode țintesc direct vasele afectate pentru a controla sângerarea. În cazurile în care serviciile de radiologie intervențională nu sunt disponibile, un specialist ORL poate efectua ligatura chirurgicală a vaselor. Aceste metode sunt deosebit de eficiente în cazurile dificile și pot salva vieți.

Factori Suplimentari de Luat în Considerare în Caz de Epistaxis

Sângerările nazale pot fi asociate cu diverse probleme de sănătate. Una dintre situațiile frecvent întâlnite este prezența tumorilor benigne sau maligne în interiorul nasului. Aceste tumori pot crește riscul de sângerare și necesită o evaluare atentă. De asemenea, tulburările de sângerare joacă un rol în cazurile de epistaxis. Aceste situații includ:

• Hemofilie
• Boala von Willebrand
• Coagulare intravasculară diseminată (CID)

În plus, bolile inflamatorii, cum ar fi rinita, pot provoca sângerări nazale. Rinita este inflamația mucoasei nazale, care face ca vasele de sânge să fie mai fragile. De asemenea, prezența corpurilor străine în nas, mai ales la copii, poate declanșa sângerări. În final, anumite medicamente pot crește riscul de sângerare. AINS, care au efect de subțiere a sângelui, sunt exemple de astfel de medicamente. Fiecare situație necesită abordări diferite în gestionarea și tratamentul epistaxisului.

Perioada Postoperatorie și Procesul de Reabilitare

După tratamentul sângerării nazale, este important să se monitorizeze constant starea de sănătate a pacientului. Acest proces include atât recuperarea fizică, cât și prevenirea complicațiilor posibile. Măsurile care trebuie luate în perioada postoperatorie includ:

• Programarea unei consultații cu un specialist ORL în prima săptămână. Aceasta este crucială pentru evaluarea stării actuale a pacientului și planificarea tratamentelor suplimentare, dacă este necesar.
• Dacă au fost plasate tampoane în nas, acestea nu trebuie atinse timp de trei până la cinci zile. Îndepărtarea tampoanelor trebuie făcută de un profesionist medical.

Pacientul trebuie să urmeze aceste măsuri pentru a susține procesul de vindecare:

• Pentru a reduce riscul de sindrom de șoc toxic, trebuie început un tratament cu antibiotice antistafilococice.
• Gestionarea cauzelor subiacente trebuie să includă:
  • Control strict al tensiunii arteriale. Tensiunea arterială sistolică trebuie menținută sub 120 mm Hg.
  • Gestionarea oricărei coagulopatii existente.
• Pentru a menține tampoanele umede și a facilita îndepărtarea acestora, trebuie utilizat un spray salin nazal. Acesta poate fi aplicat în ambele nări și trebuie utilizat în mod regulat.

Aceste măsuri fac ca perioada postoperatorie să fie mai confortabilă și mai sigură pentru pacient, reducând riscul de complicații la minimum.