Operația pentru aderențe intranazale

Burun Ici Yapisiklik Ameliyati

Aderențele intranazale sunt o problemă comună care îngreunează respirația persoanelor afectate. De obicei, acestea apar ca urmare a unui traumatism sau a unor intervenții chirurgicale. Cu toate acestea, tratamentul acestei afecțiuni poate fi realizat printr-o metodă extrem de simplă.

În primul rând, pacientul este pregătit pentru tratament cu o anestezie locală simplă. Apoi, printr-o incizie în zona nasului, se introduce un tampon special. Acest tampon acționează ca o barieră pentru a preveni formarea de noi aderențe. Odată ce tamponul este introdus, pacientul începe de obicei să respire mai ușor. Procesul de tratament se încheie într-o săptămână, odată cu îndepărtarea tamponului.

Care sunt cauzele aderențelor intranazale?

Aderențele intranazale, cunoscute și sub denumirea de sinechii nazale, pot provoca o obstrucție nazală semnificativă. Aceste obstrucții pot apărea din mai multe motive:

  • Vindecarea după operație: După operații nazale, în special rinoplastie și septoplastie, în timpul procesului de vindecare poate apărea contact între suprafețele mucoase. Acest contact poate duce la fuziuni și la formarea aderențelor nazale.
  • Trauma sau leziunea: Traumatismele fizice, fracturile nazale sau tratamentele agresive după epistaxis pot cauza fuzionarea mucoasei nazale.
  • Infecții cronice: Infecțiile nazale de lungă durată, în special sinuzita cronică, pot declanșa procese inflamatorii și de cicatrizare. Aceasta poate stimula formarea de țesut fibros, favorizând dezvoltarea aderențelor.
  • Complicații chirurgicale: Manipulările în timpul chirurgiei endoscopice sinusale pot duce uneori la aderențe nedorite. Acest lucru apare de obicei din cauza tratamentului necorespunzător al structurilor intranazale.
  • Radioterapia: Radioterapia utilizată pentru cancerul capului și gâtului poate cauza fibrozarea mucoasei și formarea aderențelor.
  • Reacția la corpuri străine: Corpurile străine rămase în cavitatea nazală pot declanșa o reacție inflamatorie, care duce la formarea aderențelor.

Cum este diagnosticată aderența intranazală?

Sinechia nazală, cunoscută sub denumirea de aderență intranazală, poate fi diagnosticată prin diverse metode. Procesul de diagnostic începe cu o analiză detaliată a istoricului medical al pacientului. Medicii evaluează problemele nazale anterioare, istoricul infecțiilor și episoadele de epistaxis. Aceste informații sunt esențiale pentru o înțelegere mai bună a situației actuale.

În timpul examinării fizice, medicul va examina pasajele nazale ale pacientului cu ajutorul unui specul nazal pentru a observa eventualele anomalii. Această metodă simplă, cunoscută sub numele de rinoscopie anterioară, este utilă în faza inițială de evaluare.

De asemenea, pentru o vizualizare mai detaliată, se poate folosi o endoscopie nazală. În acest proces, endoscopul:

  • Este un tub flexibil prevăzut cu cameră și lumină la capăt.
  • Vizualizează în detaliu părțile interne ale pasajelor nazale.
  • Permite identificarea directă a aderențelor.

Dacă este necesar, se pot utiliza tehnici de imagistică mai avansate:

  • Tomografie computerizată (CT)
  • Rezonanță magnetică (RMN)

Cum se efectuează operația pentru aderențele intranazale?

Operația pentru aderențele intranazale este realizată prin metode minim invazive. Această intervenție poate fi efectuată sub anestezie locală sau generală, în funcție de dimensiunea aderențelor. Anestezia locală este aplicată de obicei sub formă de spray, tampon de bumbac sau prin injecție.

Pentru cazurile mai complexe, se alege anestezia generală. În timpul intervenției chirurgicale, utilizarea endoscopului este esențială. Cu ajutorul acestui instrument flexibil, prevăzut cu lumină, chirurgul vizualizează în detaliu pasajele nazale. Pentru separarea aderențelor, se folosesc diverse instrumente:

  • Foarfece chirurgicale: Pentru a tăia țesutul cicatricial.
  • Microdebrider: Instrument care rade și îndepărtează țesutul inflamat.
  • Laser: Face tăieturi cu sângerare minimă.

Măsurile postoperatorii sunt critice pentru a preveni reformarea aderențelor. Chirurgul poate introduce un separator sau un splint pentru a susține pereții nazali în timpul vindecării. Acestea rămân în loc câteva zile până la câteva săptămâni, în funcție de situație.

Care sunt riscurile și complicațiile operației pentru aderențele intranazale?

Operațiile pentru aderențele intranazale pot prezenta diverse riscuri și complicații. În primul rând, aderențele intranazale apar ca rezultat al formării de țesut cicatricial în cavitatea nazală, cauzând obstrucții nazale. Utilizarea unor tehnici adecvate și îngrijirea corespunzătoare postoperatorie sunt esențiale pentru a reduce acest risc.

  • Sângerarea poate apărea atât în timpul, cât și după operație. Această situație poate necesita tratamente suplimentare.
  • Afectarea canalului nazolacrimal poate duce la lăcrimare excesivă. Aceasta apare de obicei atunci când este îndepărtat osul din apropierea canalului.
  • Eșecul prevenirii aderențelor poate necesita intervenții suplimentare, chiar dacă au fost luate măsuri adecvate.

La ce să vă așteptați în timpul recuperării după operația pentru aderențele intranazale?

Procesul de recuperare după operația pentru aderențele intranazale se concentrează pe creșterea confortului pacientului și minimizarea complicațiilor. În prima săptămână, pacienții simt de obicei dureri ușoare până la moderate. Pentru gestionarea durerii, medicii prescriu medicamente analgezice speciale. Congestia nazală și senzația de presiune sunt, de asemenea, simptome tipice în această perioadă. Crustele ușoare și sângerarea minimă din zona operată sunt considerate o parte naturală a procesului de vindecare. Pacienții ar trebui să evite curățarea nasului în această perioadă pentru a preveni agravarea simptomelor.

În primele săptămâni postoperatorii, medicii recomandă de obicei următoarele:

  • Un separator nazal sau un splint plasat în cavitatea nazală ajută la menținerea separării țesuturilor și previne reformarea aderențelor. Aceste separatoare rămân în loc pentru câteva zile până la câteva săptămâni, în funcție de situație.
  • Consultațiile de urmărire regulate sunt esențiale pentru a sprijini procesul de vindecare și a identifica din timp eventualele complicații. Aceste consultații includ, de obicei, o evaluare endoscopică.
  • Pacienții sunt sfătuiți să își mențină pasajele nazale umede. Pentru acest scop, pot fi utilizate soluții saline pentru irigarea nazală.
  • Sprayurile nazale pot fi prescrise pentru a ajuta la curățarea crustelor și a resturilor. Aceste sprayuri contribuie la reducerea inflamației și la prevenirea reformării aderențelor.

Cum afectează operația pentru aderențele intranazale respirația și sănătatea generală?

Operația pentru aderențele intranazale îmbunătățește utilizarea căilor respiratorii, oferind beneficii semnificative pentru sănătatea generală. După operație, îmbunătățirea fluxului de aer afectează direct funcțiile respiratorii. Astfel, pacienții pot respira mai ușor în timpul activităților fizice și în viața de zi cu zi. Odată cu îmbunătățirea fluxului de aer, funcțiile sinusurilor revin la normal:

  • Creșterea drenajului mucusului reduce riscul infecțiilor sinusurilor cronice.
  • Există o reducere semnificativă a secrețiilor nazale și a iritațiilor asociate cu acestea.

În plus, eliminarea obstrucției nazale reduce simptomele neplăcute, cum ar fi durerile de cap și durerile faciale. Aceasta duce la o îmbunătățire semnificativă a calității vieții de zi cu zi a pacientului. Reducerea sforăitului și a problemelor minore de apnee în somn îmbunătățește calitatea somnului pe timp de noapte și crește nivelurile de energie în timpul zilei. De asemenea, intervenția chirurgicală poate îmbunătăți simțurile mirosului și gustului, influențând în mod pozitiv obiceiurile alimentare.

Referințe:

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/3416505/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10648208/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *