Intubația este o procedură medicală vitală pentru situațiile critice. Se aplică în special pacienților care suferă de insuficiență respiratorie. De asemenea, este frecvent utilizată la persoanele cu infecții grave, cum ar fi BPOC și COVID-19. Este folosită și în timpul intervențiilor chirurgicale care necesită anestezie. Această procedură menține căile respiratorii deschise, prevenind astfel pătrunderea substanțelor străine în plămâni. Intubația se efectuează și pentru a ajuta pacientul să respire pe cont propriu. Este esențială și pentru cei tratați în secțiile de terapie intensivă. Intubația susține funcțiile vitale, contribuind la stabilizarea stării de sănătate a pacienților.

Ce este intubația?

Intubația este o procedură medicală de o importanță vitală în cazuri de urgență sau situații planificate. Este utilizată în special atunci când pacientul nu poate respira suficient de bine pe cont propriu. Poate fi realizată prin metode endotraheale sau nazogastrice. Această procedură este preferată pentru a sprijini funcțiile respiratorii ale pacienților. De asemenea, este utilizată pentru a administra anestezie în timpul intervențiilor chirurgicale.

Obiectivele principale ale intubației sunt următoarele:

  • Menținerea unei căi respiratorii deschise: Permite ca oxigenul să ajungă în plămâni fără probleme, menținând căile respiratorii deschise permanent.
  • Administrarea de oxigen, anestezie sau medicamente: Aplică direct tratamentul necesar prin intermediul căilor respiratorii.
  • Prevenirea aspirației: Protejează plămânii de posibilele daune cauzate de substanțele străine.
  • Susținerea respirației: Ajută pacienții să respire în situații de respirație dificilă și, dacă este necesar, preia complet respirația pacientului.

Datorită acestei proceduri, insuficiența respiratorie, infecțiile grave și traumele extinse pot fi gestionate eficient. Starea de sănătate a pacienților este stabilizată prin intubație, contribuind la procesul de recuperare.

În ce situații este necesară intubația?

Intubația este de o importanță vitală în multe situații de urgență și critice. Pacienții sunt supuși de obicei acestei proceduri în mediul spitalicesc sau de către echipele de intervenție medicală de urgență.

  • Insuficiență respiratorie: Pacienții care suferă de insuficiență respiratorie acută au nevoie de intubație deoarece nu pot obține suficient oxigen pe cont propriu. Exacerbările severe ale pneumoniei sau BPOC-ului sunt exemple de afecțiuni care necesită intubație.
  • Stop cardiac: La pacienții cu stop cardiac, intubația asigură securitatea căilor respiratorii în timpul eforturilor de resuscitare, facilitând astfel oxigenarea pacientului.
  • Traume severe: La pacienții inconștienți sau la cei cu mecanisme respiratorii afectate, intubația se efectuează pentru a proteja căile respiratorii și a asigura o ventilație adecvată.
  • Anestezie: În timpul intervențiilor chirurgicale sub anestezie generală, se preferă intubația, deoarece pacientul nu poate respira singur.
  • Tulburări neurologice: Intubația este recomandată în cazuri de accident vascular cerebral, supradozaj de medicamente sau leziuni craniene grave care afectează controlul neurologic al respirației.
  • Risc de aspirație: Pacienții cu risc crescut de aspirație, cum ar fi cei cu hemoragii gastrointestinale sau pierderi de cunoștință, necesită intubație.
  • Obstrucție a căilor respiratorii: Pacienții cu obstrucție a căilor respiratorii cauzată de reacții alergice, infecții sau inhalare de corpuri străine sunt tratați prin intubație.
  • Astm sever sau reacții alergice: Crizele severe de astm sau reacțiile anafilactice necesită intubație pentru intervenții de urgență.

Cum se efectuează intubația?

Procesul de intubație începe cu pregătirea și pre-oxigenarea pacientului. În această etapă, tot echipamentul trebuie să fie pregătit și funcțional. Pacientului i se administrează oxigen prin mască pentru a crește nivelurile de oxigen. Astfel, se prelungește timpul de apnee sigură. Apoi, pacientului i se administrează medicamente. Sedativele și analgezicele, împreună cu relaxantele musculare, sunt administrate intravenos.

Este important ca pacientul să fie poziționat corect. Poziția de „mirosit” presupune flexarea gâtului și extinderea capului. Această poziție ajută la deschiderea căilor respiratorii. O lamă de laringoscop este introdusă în gură pentru a apăsa limba și a vizualiza epiglota. Acest instrument permite o vizualizare clară a corzilor vocale.

Un tub endotraheal este introdus prin corzile vocale în trahee. Poziționarea corectă a tubului este verificată prin ascultarea sunetelor respiratorii bilaterale și observarea ridicării simetrice a toracelui. De asemenea, un detector de dioxid de carbon confirmă poziționarea corectă prin detectarea CO2-ului expirat. După fixarea tubului, manșonul este umflat cu o seringă. Pe parcursul întregului proces, oxigenarea pacientului, ventilația și semnele vitale sunt monitorizate continuu.

Cine poate efectua intubația?

Intubația este de obicei realizată de profesioniști medicali specializați. În primul rând, specialiștii ORL (otorinolaringologi) efectuează frecvent această procedură. Anomaliile anatomice sau tumorile necesită intervenția acestor specialiști. Ei folosesc diverse tehnici pentru a asigura siguranța căilor respiratorii. Profesioniștii care pot efectua intubația includ:

  • Specialiști ORL
  • Anesteziști
  • Medici de urgență
  • Specialiști în terapie intensivă

Acești profesioniști utilizează metode directe și indirecte de laringoscopie pentru a menține căile respiratorii deschise. De asemenea, intubația poate fi efectuată în timpul procedurilor precum bronhoscopia. Expertiza specialiștilor ORL este esențială în cazurile în care pacienții au probleme structurale la nivelul gâtului și laringelui, unde intubația poate fi dificilă. Afecțiunile severe care afectează căile respiratorii necesită intervenția acestor specialiști.

Pacientul este conștient în timpul intubației?

În timpul intubației, pacienții sunt de obicei inconștienți. Anestezia generală este folosită pentru a preveni orice durere sau disconfort. Se administrează medicamentele necesare pentru a controla durerea și a crește confortul pacientului. Cu toate acestea, nu toate scenariile urmează această regulă generală:

Intubația trează: Această metodă este utilizată în special în cazurile în care gestionarea căilor respiratorii este dificilă. În timpul procedurii, pacienții sunt menținuți conștienți într-o măsură suficientă pentru a-și păstra reflexele respiratorii.

  • Sedative: Se folosesc pentru a relaxa pacientul.
  • Anestezice locale: Amorțesc zona unde se efectuează procedura.

Această abordare este rar utilizată în afara unor situații medicale de urgență în care intubația este obligatorie. Metoda cea mai potrivită este selectată în funcție de starea pacientului.

Cât durează intubația?

Durata intubației depinde de starea de sănătate a pacientului și de competența echipei care efectuează procedura. De obicei, procedura este finalizată în câteva minute. Cu toate acestea, durata cât pacientul rămâne intubat variază în funcție de necesitățile sale. În situațiile critice și în timpul intervențiilor chirurgicale, intubația pe termen scurt poate fi suficientă.

  • Pentru nevoi pe termen scurt, cum ar fi intervențiile chirurgicale, intubația poate dura câteva ore.
  • Situațiile medicale acute necesită de asemenea intubație pe termen scurt.
  • Insuficiența respiratorie severă poate necesita intubație pe termen lung.

Atunci când este necesară ventilația mecanică pe termen lung, perioada de intubație poate varia de la câteva zile la câteva săptămâni. Dacă starea pacientului necesită mai multă stabilitate și confort, se poate efectua o traheostomie. Aceasta este o metodă care poate fi necesară pentru ventilația mecanică pe termen lung.

Cum se efectuează intubația la copii?

Intubația la copii este mai provocatoare decât la adulți, din cauza diferențelor anatomice și fiziologice semnificative. Căile respiratorii ale copiilor sunt mai mici și mai înguste, ceea ce face ca utilizarea corectă a tehnicilor și echipamentelor să fie esențială. Cartilajul cricoid, care este predispus la colaps, este deosebit de important. Această regiune constituie cel mai îngust punct al căilor respiratorii, mai ales la copiii mici. Din cauza scurtimii și formei traheei, poziționarea corectă a tubului de intubație este vitală. De asemenea, craniul mare al bebelușilor poate provoca dificultăți în timpul intubației. Prin urmare, este necesară o poziționare adecvată pentru a alinia corect axele căilor respiratorii.

La copii, laringele este situat mai anterior și superior. Acest fapt poate îngreuna vizualizarea în timpul intubației. Prin urmare, se folosesc tehnici de manipulare laringiană externă. Fiziologic, copiii pot suferi desaturații rapide comparativ cu adulții. Din acest motiv, preoxigenarea eficientă și măsurile rapide de intervenție sunt esențiale.

Diferențe anatomice:

  • Dimensiunea și forma căilor respiratorii
  • Craniul mare (occiput)
  • Laringe anterior și înalt

Considerații fiziologice:

  • Desaturație rapidă
  • Risc crescut de hipotensiune și bradicardie

Surse:
https://my.clevelandclinic.org/health/articles/22160-intubation
https://www.medicalnewstoday.com/articles/323696

Vakalar

Locația noastră pe partea asiatică a Istanbulului, Turcia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Call Now Button