Ce este un chist? Care sunt simptomele? Ce tipuri există?

Chisturile sunt cunoscute ca structuri care cresc anormal în corp. Aceste structuri, de obicei înconjurate de o membrană, sunt pline cu lichid sau alte substanțe. Ele se pot dezvolta la orice vârstă și în diverse regiuni ale corpului. Formarea chisturilor poate apărea în oase, organe sau în țesuturile moi. Aceste structuri sunt, în general, benigne și nu reprezintă un risc major pentru sănătate. Cu toate acestea, în unele cazuri pot prezenta simptome și pot necesita tratament.

Cuprins

Ce este un chist și cum se formează?

Un chist este un sac de țesut închis care se formează în corp din anumite motive. Aceste structuri pot fi umplute cu diverse substanțe și sunt de obicei benigne. Procesele de formare a chisturilor variază și depind de factori specifici. În primul rând, fluctuațiile hormonale sunt una dintre cele mai comune cauze ale chisturilor. Modificările nivelurilor hormonale pot declanșa formarea chisturilor, în special în organele de reproducere. De asemenea, leziunile fizice pot favoriza formarea chisturilor, deoarece corpul poate crea saci asemănători pentru a repara țesuturile deteriorate.

Factorii care declanșează formarea chisturilor:

Acumularea de lichid: Blocajele în glande sau canale pot duce la formarea chisturilor.
Fluctuațiile hormonale: Modificările hormonale, în special în organele de reproducere, pot duce la dezvoltarea chisturilor.
Leziuni: Trauma fizică poate declanșa formarea de chisturi din cauza deteriorării țesuturilor.
Infecții și paraziți: Unele infecții și paraziți pot duce la formarea chisturilor în organe.
Afecțiuni genetice: Tulburările genetice pot contribui, de asemenea, la formarea chisturilor.

Care sunt tipurile de chisturi?

Chisturile sunt structuri umplute cu lichid, aer sau alte materiale, care se pot dezvolta în corp. Aceste structuri pot fi de diferite tipuri, iar efectele lor asupra sănătății variază în funcție de localizare. Chisturile epidermoidale care se dezvoltă sub piele sunt formate din acumulări de cheratină și sunt de obicei inofensive. Chisturile pilonidale conțin resturi de păr și piele și pot provoca dureri. Chisturile sebacee sunt depozite de grăsime sub piele, cauzate de blocarea glandelor sebacee. Chisturile ovariene, care se formează în ovare, sunt legate de schimbările hormonale și pot provoca dureri în anumite situații. Chisturile Baker, situate în spatele genunchiului, sunt umplute cu lichid sinovial și se formează din cauza problemelor la nivelul articulațiilor. Chisturile mamare, care se formează în țesutul mamar, sunt în general benigne. Chisturile ganglionare, care se dezvoltă de-a lungul încheieturii mâinii sau articulațiilor, conțin lichid gelatinos și pot restricționa mișcarea. Chisturile ORL din zona urechii, nasului și gâtului pot cauza diferite disfuncții. Chisturile branhiale sunt anomalii congenitale și apar sub gât sau claviculă. În funcție de tipul și localizarea lor, aceste chisturi pot prezenta diferite simptome și pot cauza diverse probleme de sănătate.

Tipuri comune de chisturi:

Chisturi ale canalului tiroglosal
Chisturi de retenție sinusale maxilare
Colesteatom
Chisturi valeculare
Chisturi preauriculare
Chisturi epidermoidale
Chisturi pilonidale
Chisturi sebacee
Chisturi ovariene
Chisturi Baker
Chisturi mamare
Chisturi ganglionare
Chisturi branhiale

Ce sunt chisturile ORL?

Chisturile ORL includ diverse tipuri de chisturi care se formează în zona urechii, nasului și gâtului. Aceste chisturi pot apărea din diferite motive și pot prezenta simptome diverse.

Chisturile canalului tiroglosal sunt situate în partea anterioară a gâtului. Aceste chisturi se formează din cauza unei închideri incomplete a canalului tiroglosal, care ar fi trebuit să se închidă după naștere. Se manifestă frecvent sub forma unui nodul vizibil în gât. Dificultatea la înghițire și rigiditatea simțită la atingerea nodulului sunt simptomele comune ale acestui tip de chist.
Chisturile de retenție sinusale maxilare sunt, de obicei, descoperite întâmplător. Ele se formează în mucoasa sinusului maxilar, lângă pomeți. Când cresc, pot provoca congestie, amorțeală, furnicături sau dureri de cap.
Colesteatomul este o creștere anormală a pielii în spatele timpanului. Infecțiile recurente sau disfuncția trompei lui Eustachio pot duce la această afecțiune. Pierderea auzului, secrețiile auriculare și durerea sunt principalele simptome ale acestui tip de chist.
Chisturile valeculare sunt situate la baza limbii, aproape de epiglot. Dificultatea la înghițire, senzația de blocaj în gât și, în cazuri rare, dificultăți respiratorii sunt asociate cu aceste chisturi.
Chisturile preauriculare sunt situate în zona unde urechea se întâlnește cu fața. Aceste chisturi sunt, de obicei, congenitale și se vindecă de cele mai multe ori de la sine.

În ce tipuri de țesuturi se pot forma chisturile?

Chisturile sunt saci anormali care se pot forma în multe zone și țesuturi ale corpului. Aceste structuri pot conține lichid, aer sau alte substanțe. Localizarea chisturilor comune și distribuția lor în diferite tipuri de țesuturi variază semnificativ.

Țesutul cutanat:

Chisturile epidermoidale se găsesc sub piele, în special pe față, gât și trunchi.
Chisturile pilar se formează în jurul foliculilor de păr și apar frecvent pe scalp.
Chisturile sebacee se formează pe față, gât și trunchi.

Sistemul reproductiv:

Chisturile ovariene se formează în ovare și pot fi complexe în structura lor.
Chisturile Bartholin sunt situate lângă deschiderea vaginală.

Organele interne:

Chisturile hepatice se formează în ficat și sunt de obicei asimptomatice.
Chisturile renale simple sunt inofensive și apar în rinichi.

Articulațiile și tendoanele:

Chisturile ganglionare apar pe partea dorsală a încheieturii mâinii sau pe picioare.
Chisturile Baker se formează în spatele genunchiului și provoacă adesea durere.

Sânii:

Chisturile mamare pot varia în dimensiune în funcție de ciclul menstrual.

Colul uterin:

Chisturile Naboth se găsesc în colul uterin și sunt umplute cu mucus, fiind de obicei asimptomatice.

Coloana vertebrală:

Chisturile spinale apar în regiunea lombară a coloanei vertebrale și pot cauza dureri de spate.

De ce apar chisturile? Care sunt factorii de risc?

Chisturile pot apărea din diverse motive. Fiecare tip de chist are factori de risc specifici, iar acești factori variază în funcție de stilul de viață sau predispozițiile genetice ale individului.

Factori de risc pentru chisturile corzilor vocale:

Utilizarea incorectă sau excesivă a vocii
Fumatul
Sinuzita cronică și alergiile
Boala de reflux gastroesofagian
Hipotiroidismul
Infecții frecvente ale căilor respiratorii superioare

Factori de risc pentru chisturile urechii:

Istoric de acnee
Leziuni ale urechii
Alte afecțiuni care afectează glandele sebacee

Factori de risc pentru chisturile maxilare:

Mutații genetice
Igienă orală deficitară
Infecții dentare

Factori de risc pentru chisturile nazale:

Inflamații și infecții cronice
Expunerea la fum și poluanți atmosferici
Sinuzita cronică, astmul și fibroza chistică

Chisturile prezintă întotdeauna simptome?

Chisturile nu provoacă întotdeauna simptome; multe chisturi sunt mici și trec neobservate. Altele, în funcție de dimensiune și localizare, pot cauza diverse disconforturi. De exemplu, chisturile urechii nu prezintă de obicei simptome. Cu toate acestea, dacă se infectează sau interferează cu auzul, pot apărea dureri, disconfort și infecții recurente.

Dimensiunea chistului este importantă?

Dimensiunea chisturilor este un factor important în ceea ce privește simptomele pe care le provoacă și tratamentele necesare. Chisturile mici nu prezintă de obicei simptome și pot să nu necesite intervenție. Pe de altă parte, chisturile mari pot cauza probleme grave de sănătate.

Chisturile urechii pot cauza probleme de auz în funcție de dimensiune. Acestea apar mai frecvent în chisturile mari, care pot duce la pierderea auzului sau la risc de infecție.
Chisturile maxilare pot deteriora structura maxilarului. Chisturile mari ale maxilarului pot afecta sănătatea dentară și a maxilarului, necesitând tratamente complexe.
Chisturile corzilor vocale afectează direct calitatea vocii. Dimensiunea chistului poate interfera cu funcționarea corzilor vocale, cauzând modificări ale vocii și răgușeală.
Chisturile sinusale sau polipii nazali pot îngreuna respirația. Chisturile mari care obstrucționează pasajele nazale pot duce la dificultăți de respirație și la reducerea simțului olfactiv.

Cum sunt diagnosticate chisturile? Ce teste sunt necesare?

Diagnosticarea chisturilor este esențială pentru identificarea corectă a acestor structuri în diferite părți ale corpului. Diverse teste și metode sunt adaptate în funcție de tipul chistului, locația și posibilele conținuturi. În primul rând, metodele generale de diagnostic sunt folosite pentru a detecta prezența chisturilor.

Teste imagistice:

Ecografia este frecvent utilizată pentru evaluarea inițială a chisturilor.
Tomografia computerizată (CT) oferă o evaluare detaliată a dimensiunii și localizării chistului.
RMN-ul este utilizat în special pentru examinarea detaliată a țesuturilor moi.
Mamografia este eficientă în detectarea chisturilor mamare.
Radiografiile pot ajuta la eliminarea altor afecțiuni.

Biopsie:

Aspirația cu ac fin este folosită pentru a colecta probe de lichid sau țesut.
Biopsia cu ac gros este preferată pentru a preleva probe mai mari de țesut.
Analizele de sânge pot fi folosite pentru a determina dacă chistul este canceros.

Există metode speciale de diagnosticare pentru chisturile ORL. Aceste metode sunt aplicate în funcție de locația specifică a chistului.

Examinarea clinică și endoscopia evaluează dimensiunea și locația chistului prin palpare și imagistică.

Teste imagistice:

Ecografia și CT sunt utilizate în special pentru chisturile din zona gâtului.
RMN-ul examinează detaliat chisturile profunde din zona capului și gâtului.

Biopsie:

Aspirația cu ac fin și biopsia chirurgicală sunt importante pentru a determina dacă un chist este benign sau malign.

De asemenea, pentru chisturile glandelor salivare, se poate utiliza sialografia, iar pentru pierderea auzului, pot fi necesare teste audiometrice. Aceste metode oferă informații detaliate și eficiente în diagnosticul chisturilor.

Ce metode sunt utilizate în tratamentul chisturilor?

Există diferite metode de tratament pentru chisturi. Tratamentul medicamentos este aplicat în funcție de tipul și locația chistului, utilizând diferite medicamente. Corticosteroizii sunt preferați în special pentru inflamațiile asociate cu chisturile, în timp ce antibioticele sunt utilizate pentru tratarea chisturilor infectate.

Corticosteroizi: Reduc inflamația și diminuează dimensiunea chistului.
Antibiotice: Tratează chisturile infectate.

Metodele chirurgicale variază în funcție de dimensiunea, locația și riscul de recurență a chistului. Pentru chisturile mici și superficiale, metoda inciziei și drenajului poate fi suficientă. Pentru chisturile mai mari și mai profunde, se aplică excizia chirurgicală. Chisturile sinusale sunt de obicei tratate prin metode endoscopice.

Incizie și drenaj: Aplicată pentru chisturile superficiale.
Excizie chirurgicală: Îndepărtarea chisturilor mari și recurente.
Chirurgie endoscopică: Tratamentul chisturilor sinusale.

Metodele utilizate de specialiștii ORL sunt deosebit de importante pentru tratamentul chisturilor sinusale și al polipilor asociați. Polipectomia este utilizată pentru a elimina obstrucțiile din căile sinusale. Aceste metode cresc de obicei capacitatea respiratorie și ajută la prevenirea recurenței chisturilor.

Polipectomie: Eliminarea obstrucțiilor din căile sinusale.
Chirurgie sinusală endoscopică: Îndepărtarea chisturilor și polipilor sinusali.

Aceste metode de tratament variază în funcție de localizarea și tipul chistului și fiecare metodă este determinată în funcție de starea specifică a pacientului.

Cum se desfășoară operația de îndepărtare a chistului?

Operațiile de îndepărtare a chisturilor sunt proceduri delicate efectuate de specialiștii ORL. Aceste operații variază în funcție de tipul și localizarea chistului. Tratamentul chirurgical al chisturilor corzilor vocale include o evaluare prin laringoscopie stroboscopică pentru a analiza problemele vocale. Chisturile sunt îndepărtate folosind tehnici microchirurgicale sub anestezie generală, iar corzile vocale sunt protejate.

Operația de îndepărtare a chisturilor corzilor vocale:

Diagnostic și evaluare: Analiza detaliată a problemelor vocale.
Intervenția chirurgicală: Îndepărtarea chistului cu ajutorul unor instrumente microchirurgicale.
Îngrijirea postoperatorie: Repaus vocal și terapie vocală.

Operația pentru chistul canalului tiroglosal se realizează prin metoda Sistrunk. Aceasta începe cu o examinare cu ultrasunete și tomografie computerizată (CT), continuând cu o mică incizie sub anestezie generală.

Operația pentru chistul canalului tiroglosal (Metoda Sistrunk):

Pregătirea preoperatorie: Investigații imagistice și teste funcționale.
Intervenția chirurgicală: Îndepărtarea chistului de la nivelul gâtului.
Îngrijirea postoperatorie.

Intervenția chirurgicală pentru chisturile branhiale începe cu o evaluare prin RMN sau CT, iar în timpul operației, se acordă o atenție deosebită protejării structurilor vitale.

Operația pentru chistul branhial:

Diagnostic și investigații imagistice: Evaluarea dimensiunii chistului.
Intervenția chirurgicală: Protejarea structurilor vitale și îndepărtarea chistului.
Îngrijirea postoperatorie: Eventuală spitalizare pe o noapte.

Chisturile urechii sunt tratate fie sub anestezie locală, fie generală, în funcție de dimensiunea și localizarea acestora, folosind diferite tehnici chirurgicale.

Operația pentru chistul urechii:

Diagnostic și pregătire: Examinare și investigații imagistice.
Intervenția chirurgicală: Îndepărtarea chistului.
Îngrijirea postoperatorie: Menținerea zonei curate și monitorizarea semnelor de infecție.

Chisturile pot recidiva după tratament?

Chisturile ORL pot recidiva în anumite cazuri după tratament. Riscul de recidivă variază în funcție de tipul chistului și de metoda de tratament aplicată. Acest lucru este frecvent întâlnit mai ales în cazul chisturilor care nu au fost complet îndepărtate. Pentru a preveni recidiva, este important să se ia anumite măsuri. Îndepărtarea completă a chisturilor reduce riscul de recidivă, în timp ce îndepărtarea parțială poate duce la reapariția acestora. De asemenea, monitorizarea regulată este esențială pentru depistarea precoce a semnelor de recidivă.

Chisturile branhiale: Dacă chistul și traiectul nu sunt îndepărtate complet, există o probabilitate mare de recidivă. Chirurgii experimentați care efectuează excizia completă fără a cauza leziuni asigură îndepărtarea corectă.
Chisturile fisurii Rathke: Rata de recidivă variază în funcție de gradul de excizie chirurgicală. Factorii histologici sunt determinanți în prezicerea recidivei. Atunci când este posibil, se recomandă excizia chirurgicală completă și monitorizarea regulată ulterioară.
Chisturile de retenție mucoasă a corzilor vocale: Acestea au o rată ridicată de recidivă după injecțiile cu steroizi. Excizia micro-laringoscopică este standardul de aur pentru minimizarea riscului de recidivă. Este important să se evite factorii de risc și să se efectueze controale regulate.

Surse:

https://www.healthline.com/health/cyst

https://www.medicalnewstoday.com/articles/160821