Ce este disecția gâtului, procesul chirurgical și riscurile

Disecția cervicală este o metodă esențială în tratamentele pentru cancerul de cap și gât. Este realizată în principal pentru a elimina ganglionii limfatici afectați de cancer. Este deosebit de importantă în zonele cu risc ridicat de răspândire a bolii. Această procedură permite o evaluare corectă a extinderii cancerului în zona gâtului. De asemenea, poate fi combinată cu radioterapie sau chimioterapie postoperatorie. Prin urmare, joacă un rol esențial în gestionarea eficientă a cancerului de cap și gât, crescând ratele de supraviețuire ale pacienților. Importanța disecției cervicale crește din ce în ce mai mult, deoarece are un impact direct asupra rezultatelor tratamentului.

Detalii tehnice ale disecției cervicale

Planificarea și execuția atentă sunt necesare pentru a reduce complicațiile care pot apărea în timpul disecției cervicale. Următoarele puncte includ unele dintre cele mai frecvente complicații ale acestei proceduri și strategiile pentru prevenirea acestora:

• Recidiva la nivelul gâtului
• Disfuncția umărului
• Hematoma
• Fistula chiloasă
• Edem facial sau cerebral
• Orbirea
• Leziunea nervului auricular mare
• Disfuncția nervului facial
• Disfuncția nervului hipoglos
• Leziunea plexului brahial
• Leziunea nervului frenic
• Sindromul Horner

Disecția cervicală și riscul de recidivă

Există mai mulți factori care influențează ratele de recidivă după disecția cervicală. În special, extinderea extracapsulară este un factor major care crește probabilitatea de recidivă. Se știe că extinderea extracapsulară macroscopică are un prognostic mai grav decât cea microscopică. Factorii de risc asociați pot fi enumerați astfel:

• Prezența extinderii extracapsulare,
• Numărul de ganglioni limfatici afectați,
• Numărul de nivele ganglionare afectate,
• Prezența invaziei perineurale.

Acesti factori afectează direct starea pacientului post-tratament și cresc semnificativ riscul de recidivă. Radioterapia adjuvantă poate fi eficientă în reducerea acestui risc. Abordările terapeutice trebuie ajustate în funcție de acești factori de risc.

Disfuncția umărului și efectele asupra nervului accesor spinal

Leziunile nervului accesor spinal în timpul disecției cervicale pot provoca diverse probleme la umăr. Acest nerv inervează mușchii trapez și sternocleidomastoid. Deteriorarea acestui nerv poate duce la:

• Durere severă la umăr
• Slăbiciune în abducție, mai ales în timpul ridicării umărului peste 30 de grade
• Căderea umărului
• Scapula alată

Aceste complicații tind să fie mai severe și permanente atunci când nervul este sacrificat. În intervențiile mai puțin invazive, unde nervul este păstrat, disfuncția umărului este de obicei o problemă temporară. Leziunile nervoase pot fi asociate cu diverse tehnici chirurgicale. De exemplu, disecția de-a lungul marginii anterioare a mușchiului trapez poate afecta ramurile nervului. De asemenea, nervul poate fi vulnerabil în regiunea triunghiului posterior, unde se află superficial și poate fi deteriorat în timpul ridicării lambourilor cutanate sau biopsiilor excizionale.

Efectele hematomului asupra lambourilor cervicale

Una dintre complicațiile care pot apărea după disecția cervicală este formarea hematomului. Această complicație se manifestă printr-o umflare bruscă la locul operației. Hematomul este cauzat, de obicei, de drenajul insuficient sau de lipsa controlului hemoragiei. Dacă nu este tratat rapid, poate duce la:

• Creșterea riscului de infecție la locul plăgii,
• Întârzierea procesului de vindecare.

Prin urmare, intervenția rapidă este esențială dacă se observă semne de hematom în perioada postoperatorie. Primul pas este controlul eficient al drenajului. Dacă problema persistă, pacientul trebuie reevaluat urgent în condiții de sală de operație. După drenarea hematomului și controlul hemoragiei, complicațiile pot fi minimizate, asigurând astfel un proces de vindecare mai sănătos pentru pacient.

Gestionarea fistulei chiloase

Fistula chiloasă este o complicație rară care poate apărea după disecția cervicală. Această complicație apare în special în cazul fistulelor cu debit mare, din cauza lezării canalului toracic. În intervențiile chirurgicale efectuate pe partea stângă a gâtului, protecția canalului toracic este de o importanță vitală. Creșterea presiunii intratoracice este o metodă eficientă pentru a detecta prezența scurgerii. Dacă se constată o scurgere, este necesară intervenția imediată. Managementul fistulei chiloase variază în funcție de severitatea scurgerii:

Fistulele cu debit mare:

• Dacă fluxul de lichid depășește 600 mL pe zi, este necesară intervenția chirurgicală.
• Este esențial să se dreneze lichidul chilic și să se controleze scurgerea.

Fistulele cu debit mic sau cele care apar după începerea alimentației enterale:

• Inițial, sunt tratate prin metode conservatoare.
• Sunt utilizate drenurile și bandajele compresive.
• Este recomandată o dietă săracă în grăsimi.

Dacă problema nu se rezolvă prin metode conservatoare, se poate lua în considerare alimentația parenterală. În acest caz, starea pacientului trebuie monitorizată atent și, dacă este necesar, trebuie returnat la sala de operație.

Riscurile de edem facial și cerebral după disecția cervicală

Pacienții pot prezenta diverse complicații după disecția cervicală. Îndepărtarea celor două vene jugulare interne crește riscul de edem facial și cerebral. Edemul facial este mai frecvent și mai sever la pacienții care au urmat radioterapie sau care au suferit faringectomie. Această complicație se poate ameliora în timp, deoarece începe să se dezvolte circulația colaterală. Păstrarea a cel puțin unei vene jugulare externe poate ajuta la prevenirea edemului facial.

• Riscul de edem cerebral este mai pronunțat la pacienții care au suferit o disecție radicală bilaterală a gâtului.
• Îndepărtarea celor două vene jugulare interne crește presiunea intracraniană, ceea ce poate duce la disfuncții neurologice.
• Această situație poate declanșa sindromul secreției inadecvate de hormon antidiuretic, provocând hiponatremie.

Managementul lichidelor în perioada perioperatorie este de o importanță majoră. Pe lângă diureza pacientului, trebuie luați în considerare și factori precum presiunea venoasă centrală, debitul cardiac, osmolalitatea serică și urinară.

Cazuri de orbire după disecția cervicală

Orbirea este o complicație rară care poate apărea după disecția cervicală. Această situație este, de obicei, asociată cu hipotensiunea intraoperatorie și drenajul venos insuficient. Scăderea tensiunii arteriale în timpul operației poate afecta circulația sângelui în spatele ochiului. Drenajul venos insuficient poate afecta funcția vaselor retiniene, ceea ce duce la pierderea vederii. Această complicație poate avea consecințe grave și permanente pentru pacienți. Abordările terapeutice sunt limitate și, în general, se iau măsuri preventive pentru a preveni deteriorarea.

Factorii de risc și măsurile preventive pentru ruptura arterei carotide

Ruptura arterei carotide este o complicație gravă în chirurgia capului și gâtului. Intervențiile chirurgicale necesită planificare atentă. Inciziile incorecte ale pielii pot expune direct artera carotidă, ceea ce poate duce la rupere. Pentru a minimiza acest risc, inciziile trebuie să fie efectuate la distanță de arteră. În plus:

• Formarea fistulei,
• Deteriorarea lambourilor, în special la pacienții care au urmat radioterapie,
• Malnutriția,
• Diabetul și
• Infecțiile plăgii sunt factori de risc mai frecvent întâlniți.

Dacă fistulele se dezvoltă peste artera carotidă, riscul de ruptură crește. Pentru a preveni aceste complicații, este esențială închiderea atentă a defectelor mucoasei. Lambourile vasculare libere și pediculare pot fi utilizate pentru a închide defectele cutanate, prevenind astfel consecințele letale. În cazul în care se produce o ruptură a arterei carotide, se aplică imediat compresie manuală, iar stabilitatea hemodinamică este asigurată prin administrarea de fluide și produse sanguine. Repararea zonei de ruptură a arterei carotide este de obicei dificilă și necesită ligatura atât a părților proximale, cât și a celor distale ale arterei. Stentarea carotidei poate fi o măsură temporară în acest proces.

Leziunea nervului auricular mare în disecția cervicală

Nervul auricular mare poate fi deteriorat în timpul disecțiilor cervicale. Acest nerv controlează funcțiile senzoriale ale urechii și, în mod obișnuit, se încearcă protejarea sa în timpul intervențiilor chirurgicale. Cu toate acestea, în anumite cazuri, poate fi necesară sacrificarea nervului. Chirurgii raportează că, în general, această decizie este bine tolerată de pacienți. În cazurile în care nervul nu poate fi protejat, pot apărea complicații precum pierderea sensibilității. În special, secționarea nervului poate provoca o pierdere sensibilă notabilă pentru pacient. Prin urmare, starea nervului depinde de decizia chirurgului și de necesitățile operației.

Leziunile nervului facial și metodele de protecție

Leziunea nervului facial în timpul disecției cervicale poate avea consecințe grave. În special, ramura mandibulară este o structură frecvent întâlnită în timpul operației. Protejarea acestui nerv necesită o atenție și o precizie chirurgicală deosebită. Orice leziune a nervului facial poate duce la asimetria buzelor și a expresiei faciale. Acest lucru poate afecta negativ interacțiunile sociale și psihologia pacientului. Leziunile nervoase pot apărea în următoarele moduri:

• Slăbiciune în depresia unghiului buzelor
• Asimetria buzei inferioare și a colțurilor gurii

Pentru a preveni aceste complicații, chirurgii aplică tehnici speciale pentru a proteja nervul. Astfel, estetica și funcțiile faciale ale pacientului sunt în mare parte păstrate.

Leziunea și disfuncția nervului hipoglos

Nervul hipoglos este una dintre structurile importante ale gâtului. Acest nerv, care se extinde din punctul său de origine către zonele profunde ale gâtului, asigură funcția motorie a diverselor mușchi. În special, controlează mișcarea mușchilor limbii și poate fi deteriorat în timpul diferitelor intervenții chirurgicale. Disecția cervicală prezintă riscuri variate pentru nervul hipoglos:

• În timpul disecțiilor efectuate la baza triunghiului submandibular,
• În timpul clamparii plexului venos,
• Ca urmare a fibrozei reactive, nervul poate adera la canalul submandibular.

Aceste leziuni pot provoca disfuncții ale nervului, reducând astfel capacitatea de mișcare a mușchilor limbii. Această situație poate duce la complicații grave, cum ar fi dificultăți de vorbire și înghițire. Leziunea nervului hipoglos necesită de obicei o perioadă lungă de reabilitare pentru pacient. Deteriorarea nervului poate fi prevenită în general prin utilizarea unor tehnici chirurgicale atente.

Riscul de leziune a plexului brahial

Plexul brahial este o structură deosebit de importantă în timpul disecției cervicale. Se află în regiunea triunghiului posterior, unde sunt prezente nervuri critice. Acesta este localizat între mușchii scaleni anteriori și medii, sub burta posterioară a mușchiului omohioid și sub artera cervicală transversă. Această poziție face ca nervii să fie susceptibili de a fi deteriorați în timpul intervențiilor chirurgicale. Leziunea plexului brahial poate provoca următoarele probleme:

• Amorțeală la nivelul membrului superior
• Slăbiciune

O astfel de leziune poate afecta în mod semnificativ calitatea vieții și funcționalitatea pacientului.

Efectele leziunii nervului frenic

Există riscul ca nervul frenic să fie lezat în timpul disecției cervicale. Acest nerv este situat pe suprafața mușchiului scalen anterior și se deplasează anterior față de plexul brahial. În timpul disecțiilor efectuate pe mușchii scaleni, dacă se pătrunde prea adânc, nervul frenic poate fi deteriorat. Chirurgii trebuie să fie extrem de atenți în acest caz, deoarece deteriorarea acestui nerv poate avea complicații grave. Leziunile pot provoca următoarele probleme:

• Funcționarea inadecvată a plămânului de pe partea afectată,
• Probleme pulmonare cauzate de hipoventilație,
• Atelecazie și
• Creșterea riscului de infecție pulmonară.

Rolul sindromului Horner în disecția cervicală

În timpul disecției cervicale, este necesar un abord atent al structurilor adânci în zona arterei carotide. Lanțul simpatic este o structură anatomică importantă în această regiune, situată în spatele tecii carotide. Deteriorarea lanțului simpatic poate provoca sindromul Horner, care se manifestă prin ptoză, mioză și anhidroză. Prin urmare, chirurgii trebuie să fie deosebit de atenți atunci când operează în această zonă sensibilă. O tăietură greșită poate duce la leziuni nervoase permanente și la complicații nedorite.

Zone critice ale gâtului și riscurile de cancer

Ganglionii limfatici cervicali joacă un rol central în determinarea extinderii cancerului de cap și gât. Fiecare nivel este asociat cu tipuri specifice de cancer și este extrem de important în planificarea intervențiilor chirurgicale. Înțelegerea acestor zone este esențială pentru determinarea abordării chirurgicale corecte. Mai jos sunt prezentate limitele anatomice și importanțele clinice ale ganglionilor limfatici din zona cervicală:

Nivelul I:

• Superior: Mandibula
• Inferior: Tendonul mușchiului digastric (chirurgical) sau osul hioid (radiologic)
• Lateral: Marginea posterioară a glandei submandibulare
• Medial: Marginea anterioară a mușchiului digastric contralateral

Nivelul II:

• Superior: Baza craniului
• Inferior: Bifurcația carotidă (chirurgical) sau marginea inferioară a osului hioid (radiologic)
• Lateral: Marginea posterioară a mușchiului sternocleidomastoid
• Medial: Marginea posterioară a glandei submandibulare

Nivelul III:

• Superior: Bifurcația carotidă (chirurgical) sau marginea inferioară a osului hioid (radiologic)
• Inferior: Mușchiul omohioid (chirurgical) sau marginea inferioară a cartilajului cricoid (radiologic)
• Lateral: Marginea posterioară a mușchiului sternocleidomastoid
• Medial: Mușchiul sternohioid (chirurgical) sau marginea medială a arterei carotide comune (radiologic)

Nivelul IV:

• Superior: Mușchiul omohioid (chirurgical) sau marginea inferioară a cartilajului cricoid (radiologic)
• Inferior: Clavicula (chirurgical) sau 2 cm cranial de la articulația sternoclaviculară
• Lateral: Marginea posterioară a mușchiului sternocleidomastoid
• Medial: Mușchiul sternohioid (chirurgical) sau marginea medială a arterei carotide comune (radiologic)

Stadierea gâtului: Clasificare în funcție de starea metastazelor

Stadierea gâtului este un factor cheie în planificarea tratamentului cancerului de cap și gât. Clasificarea începe cu NX, ceea ce indică faptul că ganglionii limfatici regionali nu pot fi evaluați. N0 indică faptul că nu există metastaze în ganglionii limfatici regionali. Etapele ulterioare sunt detaliate în funcție de starea metastazelor la nivelul ganglionilor limfatici:

• N1: Există metastaze într-un singur ganglion limfatic ipsilateral, iar dimensiunea maximă a acestuia este mai mică de 3 cm.
• N2 este împărțit în trei subcategorii în funcție de dimensiunea și locația metastazelor:
  • N2a: Metastază într-un singur ganglion limfatic ipsilateral cu dimensiunea de peste 3 cm, dar mai mică sau egală cu 6 cm.
  • N2b: Metastaze în mai mulți ganglioni limfatici ipsilaterali, fiecare cu dimensiunea maximă de 6 cm sau mai mică.
  • N2c: Metastaze în ganglioni limfatici bilaterali sau contralaterali, cu dimensiuni de până la 6 cm.
• Etapa N3 definește metastaza într-un ganglion limfatic cu dimensiuni de peste 6 cm.

Procesul de pregătire preoperatorie

Pacientul trebuie pregătit corespunzător pentru operația de disecție cervicală. Sub anestezie generală, pacientului i se introduce un tub endotraheal pentru a asigura căile respiratorii. Se recomandă evitarea administrării de medicamente paralitice pentru a proteja nervii motori relevanți. Dacă se va efectua o traheostomie, aceasta este primul pas, urmat de introducerea unui tub endotraheal armat pentru asigurarea respirației pacientului. Poziționarea pacientului este, de asemenea, importantă:

• Pentru a extinde gâtul pacientului și a facilita accesul la zona de operat, se utilizează un rulou sub umeri.
• Poziția Trendelenburg inversată ajută la reducerea sângerării în timpul operației.

Elementele disecției cervicale radicale

Disecția cervicală radicală este o procedură chirurgicală care implică o zonă anatomică extinsă. Pe parcursul acestei proceduri, sunt incluse mai multe niveluri ganglionare și structuri non-limfatice. Aceste structuri sunt de o importanță crucială pentru controlul și eliminarea extinderii bolii. În primul rând, sunt stabilite limitele chirurgicale, iar structurile din aceste limite sunt îndepărtate cu atenție.

Limite chirurgicale:

• Limită superioară: Corpul mandibulei.
• Limită inferioară: Clavicula.
• Limită anterioară: Marginea laterală a mușchilor striați și osul hioid.
• Limită posterioară: Marginea anterioară a mușchiului trapez.

Structuri non-limfatice îndepărtate:

• Nervul accesor spinal,
• Vena jugulară internă,
• Sternocleidomastoid,
• Vena jugulară externă,
• Nervul auricular mare,
• Glanda submandibulară (în timpul disecției de nivel I),
• Nervii senzoriali cervicali (în timpul disecției de nivel V).

Tehnicile de incizie joacă un rol important în succesul procedurii. Incizia standard, sub formă de crosă de hochei, oferă un acces extins. Cu toate acestea, în funcție de nevoile estetice și funcționale, pot fi preferate inciziile în formă de bumerang sau McFee. Aceste incizii facilitează evitarea trifurcației carotidiene.

Procesul de ridicare a lamboului începe de-a lungul mușchiului platysma, iar lamboul este ridicat pentru a extinde zona chirurgicală. În acest proces, este esențial să se evite deteriorarea nervului accesor spinal.

Limitele disecției cervicale radicale modificate și protecția structurilor

Disecția cervicală radicală modificată necesită identificarea și protejarea anumitor structuri anatomice și limite chirurgicale. Această procedură permite îndepărtarea precisă a țesuturilor din zonele afectate de boala ganglionară, reducând în același timp complicațiile și îmbunătățind procesul de recuperare al pacientului.

Limitele anatomice sunt următoarele:

• Limită superioară: corpul mandibulei.
• Limită inferioară: clavicula.
• Limită anterioară: marginea laterală a mușchilor inghinali și osul hioid.
• Limită posterioară: marginea anterioară a mușchiului trapez.

Structurile care trebuie protejate sunt enumerate mai jos:

• Nervul accesor spinal
• Vena jugulară internă
• Sternocleidomastoid

Structuri care vor fi îndepărtate sau sacrificate:

• Vena jugulară externă
• Nervul auricular mare
• Glanda submandibulară (în timpul disecției de nivel I)

Protejarea nervului accesor spinal este esențială pentru menținerea funcției umărului. Acest nerv traversează structurile adânci ale gâtului și trebuie conservat cu atenție. Păstrarea venei jugulare interne este deosebit de importantă în intervențiile bilaterale, deoarece îndepărtarea acestei structuri poate duce la edem facial și creșterea presiunii intracraniene.

Limfadenectomia selectivă cervicală

Limfadenectomia selectivă cervicală are ca scop îndepărtarea ganglionilor limfatici specifici din zona gâtului care prezintă risc de metastază. Această procedură vizează nodurile determinate de locația primară a cancerului și de modelul cunoscut de răspândire. Astfel, se concentrează doar pe grupurile cu cel mai mare risc, în timp ce celelalte noduri sănătoase sunt protejate. Această abordare optimizează rezultatele funcționale și estetice, oferind în același timp un control eficient al cancerului.

• Chirurgii de la MD Anderson au dezvoltat această metodă în anii 1980 pentru pacienții care nu prezentau semne clinice de boală nodulară.
• Studiile au demonstrat că disecția selectivă oferă rezultate oncologice similare cu metodele radicale.

Operația este aplicată ca metodă electivă la pacienții clasificați cu boală N0 și joacă un rol important în detectarea prezenței cancerului latent în zona cervicală. Prin eliminarea ganglionilor patologici pozitivi la acești pacienți, este prevenită răspândirea ulterioară a bolii. La pacienții cu extindere extracapsulară sau boală nodulară multiplă, radioterapia adjuvantă este recomandată pentru a reduce riscul de recidivă.

De asemenea, această metodă este preferată ca tratament inițial la pacienții cu afectare minimală a unui singur nod mic și mobil, care prezintă o afectare minimă a ganglionilor limfatici cervicali. La pacienții cu boală recurentă, aceasta servește ca intervenție chirurgicală de salvare.

Limfadenectomia selectivă cervicală oferă o opțiune sigură pentru tratamentele inițiale și de salvare, ținând cont de modelele de drenaj limfatic în cazurile de cancer de cap și gât.

Tehnici de disecție selectivă a gâtului pentru cancerul cavității bucale

Disecția selectivă a gâtului în tratamentul cancerului cavității bucale este efectuată pentru a controla extinderea bolii. Acest proces implică îndepărtarea ganglionilor limfatici afectați de cancer. Ganglionii limfatici, a căror dimensiune și grad variază, sunt evaluați prin intervenții chirurgicale în funcție de dimensiunea și gradul bolii. În special, cancerul bazei gurii, limbii și mucoasei bucale este tratat prin această procedură. Inciziile utilizate pentru disecție sunt determinate de locația regiunii care trebuie tratată. Pot fi aplicate tehnici unilaterale și bilaterale.

• În cazurile de boală N0, disecția acoperă nivelurile I-III.
• Pentru cancerul limbii orale, în cazurile de boală N0, disecția acoperă nivelurile I-IV.
• Pentru boala N1 limitată la nivelurile I și II, disecția acoperă nivelurile I-IV.
• În cazurile de boală nodulară palpabilă, disecția acoperă nivelurile I-V.

Disecția selectivă contralaterală a gâtului este recomandată în principal în tratamentul tumorilor limbii și bazei gurii. În timpul tratamentului, inciziile pot fi modificate pentru a se adapta la intervenția chirurgicală.

Disecția selectivă a gâtului în cancerele orofaringiene, hipofaringiene și laringiene

Disecția selectivă a gâtului joacă un rol esențial în tratamentul cancerelor orofaringiene, hipofaringiene și laringiene, care fac parte din cancerele de cap și gât. Această procedură necesită o abordare personalizată în funcție de localizarea cancerului și gradul de răspândire. Tratamentul se concentrează pe anumite niveluri ganglionare și se realizează în funcție de acestea. Cancerele orofaringiene implică de obicei un câmp disecat mai extins, inclusiv nodurile jugulodigastrice și jugulare medii. În cancerele hipofaringiene și laringiene, nivelurile ganglionare sunt distribuite pe o suprafață mai restrânsă.

Ganglionii limfatici disecați pentru cancerul orofaringian:

• N0: Nivelurile selective bilaterale II-IV, nodurile IIB și nodurile retrofaringiene

Ganglionii limfatici disecați pentru cancerul hipofaringian:

• N0: Nivelurile selective bilaterale IIA, III, IV și nodurile retrofaringiene

Ganglionii limfatici disecați pentru cancerul laringian:

• N0: Nivelurile selective bilaterale IIA, III, IV

Fiecare tip de cancer necesită niveluri diferite de disecție, în funcție de gradul de extindere al bolii primare.

Disecția selectivă a gâtului și gestionarea cancerelor de piele

Disecția selectivă a gâtului joacă un rol vital în tratamentul cancerelor de piele din zona capului și gâtului. Această metodă vizează în special regiunile limfatice cu risc de metastază. Malignitățile din zona scalpului posterior și a gâtului superior se răspândesc de la regiunile suboccipitale și retroauriculare către anumite ganglioni limfatici. De aceea, disecția posterolaterală a gâtului este preferată pentru aceste tipuri de cancer.

Cancerele din regiunea scalpului anterior și a feței metastazează la ganglioni limfatici diferiți. Această diferență este un factor important în planificarea intervenției chirurgicale. Tratamentul este adaptat în funcție de modelul de răspândire al cancerului.

Ganglionii limfatici relevanți sunt:

• Ganglionii suboccipitali
• Ganglionii retroauriculari
• Ganglionii jugulodigastrici (nivelul II)
• Ganglionii jugulari medii (nivelul III)
• Ganglionii jugulari inferiori (nivelul IV)
• Ganglionii din triunghiul posterior (nivelul V)

Aceste ganglioni reprezintă principalele regiuni în care cancerul poate metastaza, iar disecția selectivă are ca scop îndepărtarea acestora. Disecția selectivă a gâtului este esențială atât pentru controlul extinderii bolii, cât și pentru îmbunătățirea stării generale de sănătate a pacientului. Astfel, acest tratament este o strategie eficientă în gestionarea cancerelor de piele din zona capului și gâtului. Succesul tratamentului depinde de intervenția corectă și în timp util.

Biopsia nodului santinelă la nivelul gâtului: noi domenii de cercetare

Biopsia nodului santinelă este o metodă frecvent utilizată în chirurgia cancerului mamar și melanomului. Cu toate acestea, în cancerele de cap și gât, această tehnică este încă în stadiu de cercetare și este aplicată în centre limitate. Sistemele complexe de drenaj limfatic din zona capului și gâtului fac dificilă aplicarea acestei metode. Deoarece:

• De la locația tumorii primare, poate exista drenaj către mai mulți ganglioni limfatici.
• Fiecare ganglion limfatic trebuie examinat în detaliu pentru metastaze cancerigene.

Acest proces implică injectarea unui trasor în zona tumorală, urmată de localizarea ganglionilor limfatici. Ganglionii relevanți sunt apoi îndepărtați cu atenție și trimiși la laborator pentru analize histologice. Testarea fezabilității biopsiei nodului santinelă în cancerele de cap și gât este un pas important pentru a obține o acceptare pe scară largă a acestei metode.

Metode de tratament ale arterei carotide

Pacienții cu cancer de cap și gât se confruntă frecvent cu probleme vasculare. În cazul sacrificării arterelor carotide, au fost observate rate ridicate de morbiditate. Studiile au raportat complicații cerebrale severe după ligaturile de urgență și planificate. Cercetările au arătat că, prin excizia atentă a tumorilor aderente la arterele carotide, acestea pot fi protejate, iar la un mic procent dintre acești pacienți s-a observat recidivă.

Surse:

https://medlineplus.gov/ency/article/007573.htm

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1097761/