Pierderea gustului și a mirosului

Pierderea gustului și a mirosului, cunoscute medical sub denumirile de ageuzie și anosmie, pot afecta semnificativ sănătatea umană. Aceste pierderi senzoriale pot apărea din diverse motive și sunt adesea rezultatul infecțiilor virale sau al bolilor neurologice. Procesul de îmbătrânire la adulți poate, de asemenea, să ducă la scăderea acestor simțuri.

Metodele de tratament variază în funcție de starea pacientului. Recent, au fost dezvoltate noi opțiuni de tratament pentru cei care se confruntă cu această problemă după COVID-19. În special, antrenamentul olfactiv și anumite medicamente sunt printre soluțiile promițătoare în acest sens.

Care sunt principalele cauze ale pierderii gustului și mirosului?

Principalele cauze ale pierderii gustului și mirosului sunt diverse.

• Infecțiile virale sunt una dintre cele mai frecvente cauze ale acestor pierderi senzoriale. Virusurile respiratorii, în special, pot deteriora celulele olfactive și gustative.
• Tulburările neurologice afectează sistemul nervos și interferează cu procesarea informațiilor senzoriale. Bolile precum Alzheimer și Parkinson se încadrează în această categorie.
• Traumatismele craniene pot deteriora zonele din creier responsabile pentru procesarea informațiilor despre miros și gust.

În plus, unele afecțiuni nazale cronice pot împiedica capacitatea de a percepe mirosurile. Sinuzita cronică și polipii nazali blochează căile respiratorii nazale, împiedicând moleculele olfactive să ajungă la receptori. Expunerea la substanțe chimice poate, de asemenea, să deterioreze celulele senzoriale. Medicamentele și toxinele de mediu, în special medicamentele chimioterapice și unele antibiotice, pot afecta temporar sau permanent celulele gustative și olfactive.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, se observă o scădere naturală a simțurilor gustului și mirosului. Acest lucru poate fi explicat prin pierderea treptată a celulelor senzoriale și prin schimbările mecanismelor de procesare din creier.

Condițiile genetice pot face ca unii indivizi să se nască fără capacitatea de a percepe mirosurile. Aceasta este o afecțiune identificată în primele etape ale vieții. Bolile sistemice pot provoca, de asemenea, tulburări de gust și miros. Diabetul, boala renală și carențele nutriționale sunt exemple de astfel de afecțiuni. Aceste boli împiedică funcționarea normală a celulelor senzoriale.

Cum afectează sinuzita pierderea gustului și mirosului?

Sinuzita este o afecțiune care contribuie semnificativ la pierderea gustului și mirosului. Această afecțiune se manifestă prin inflamație în cavitățile nazale și sinusuri. Inflamația blochează canalele sinusale și împiedică drenajul mucusului. Aceasta întrerupe fluxul de aer prin nas și afectează direct simțul mirosului.

Neuronii olfactivi trebuie să fie în contact direct cu aerul inhalat. Cu toate acestea, inflamația sinusurilor perturbă acest proces și reduce funcționalitatea neuronilor. Acesta este motivul pentru care sinuzita poate cauza o scădere sau chiar o pierdere totală a simțului mirosului. Inflamațiile cronice observate în sinuzita de lungă durată pot deteriora neuronii olfactivi.

Simțul gustului este strâns legat de simțul mirosului. Afectarea simțului mirosului influențează indirect simțul gustului. Pierderea mirosului în timpul sinuzitei reduce și percepția gustului. Pacienții realizează că majoritatea aromelor pe care le percep sunt, de fapt, o combinație de miros și gust.

Efecte asupra mirosului:

• Blocarea canalelor sinusale
• Împiedicarea drenajului mucusului
• Întreruperea fluxului de aer
• Scăderea funcționalității neuronale

Efecte asupra gustului:

• Scăderea percepției gustului din cauza afectării mirosului
• Schimbarea percepției aromei

Din aceste motive, sinuzita este un factor semnificativ în pierderea gustului și mirosului. Luarea în considerare a acestor efecte în procesul de tratament poate îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

Care sunt metodele de tratament pentru pierderea gustului și mirosului?

Metodele de tratament pentru pierderea gustului și mirosului variază. Fiecare tratament se concentrează pe o anumită cauză sau afecțiune. De exemplu, terapia de reabilitare olfactivă (SRT) este utilizată în mod special pentru recuperarea simțului mirosului după infecții virale sau traumatisme craniene ușoare. Această terapie implică expunerea constantă a pacienților la anumite mirosuri. De obicei, aceste mirosuri includ trandafir, lămâie, cuișoare și eucalipt. Pacienții miros aceste arome de două ori pe zi, timp de 10-20 de secunde pentru fiecare miros. Procesul de tratament durează de obicei cel puțin trei luni.

De asemenea, unii specialiști ORL combină această terapie cu alte tratamente pentru a-i crește eficiența. Printre tratamentele suplimentare se numără spălăturile nazale cu steroizi. Pe de altă parte, tratamentele topice pot fi, de asemenea, eficiente în cazurile de pierdere a gustului și mirosului. Aceste metode includ corticosteroizi topici și terapia cu plasmă bogată în trombocite (PRP). PRP presupune aplicarea unui amestec concentrat de trombocite proprii ale pacientului în zona olfactivă și este preferată în special pentru pierderile de miros cauzate de leziuni nervoase.

Metodele de tratament includ:

• Terapia de reabilitare olfactivă (SRT)
• Corticosteroizi topici
• Terapia cu plasmă bogată în trombocite (PRP)

Aceste terapii funcționează prin stimularea vindecării țesuturilor și prin regenerarea neuronilor olfactivi. În cele din urmă, atunci când pierderea gustului și mirosului este cauzată de alergii, specialiștii ORL recurg la diverse tratamente farmacologice care vizează reducerea inflamației și combaterea alergiilor. Aceste tratamente includ antihistaminice, spray-uri nazale cu steroizi și imunoterapie pentru alergii. Aceste metode tratează eficient cauzele alergice subiacente.

Cum duc polipii nazali la pierderea gustului și mirosului?

Polipii nazali sunt o cauză frecventă a pierderii gustului și mirosului. Acești polipi se dezvoltă ca urmare a inflamației cronice în regiunea nazală și a sinusurilor și duc la pierderi senzoriale prin două mecanisme principale.

Obstrucția fizică:

• Pe măsură ce polipii nazali cresc, aceștia blochează fluxul de aer prin căile nazale.
• Această obstrucție îngreunează accesul moleculelor de miros la epiteliul olfactiv.
• Epitelul nu primește suficienți stimuli, reducând capacitatea de a percepe mirosurile.

Deteriorarea inflamatorie:

• Inflamația cronică poate deteriora direct epiteliul olfactiv.
• Procesul inflamator duce la degenerarea neuronilor olfactivi.
• Aceasta poate provoca o scădere treptată a capacității de a percepe mirosurile și, în unele cazuri, poate duce la pierderi permanente.

În plus, inflamația cronică și toxinele microbiene pot deteriora sistemul olfactiv, agravând acest proces. Controlul inflamației și îmbunătățirea fluxului de aer pot contribui la restabilirea parțială a gustului și mirosului. Acest proces este un pas important în reducerea pierderii mirosului, iar eficiența metodelor de tratament variază în funcție de starea generală a pacientului și de gradul de progresie a bolii. Prin urmare, polipii nazali joacă un rol semnificativ în pierderea gustului și mirosului, iar gestionarea acestei afecțiuni necesită planuri individualizate de tratament.

Pierderea gustului și mirosului poate fi permanentă?

Pierderea gustului și mirosului poate fi, în unele cazuri, permanentă. Cercetările efectuate în timpul pandemiei de COVID-19 au explicat de ce această afecțiune poate persista pe termen lung la unii pacienți. În mod special, pierderea mirosului poate provoca uneori leziuni grave și permanente.

Inflamația continuă în epiteliul olfactiv stă la baza acestui proces. Inflamația poate reduce numărul neuronilor olfactivi, ceea ce poate afecta permanent capacitatea unei persoane de a percepe mirosurile. Persistența inflamației chiar și după dispariția virusului poate face ca această afecțiune să devină permanentă. O astfel de afecțiune poate duce la anosmie, adică la pierderea permanentă a mirosului.

Pierderea gustului este de obicei mai puțin permanentă decât pierderea mirosului. Cu toate acestea, există cazuri în care simțul gustului poate fi afectat pe termen lung sau permanent:

• Deteriorarea severă a capacității de a percepe mirosurile
• Perturbarea legăturii dintre gust și miros

Pierderea acestor două simțuri poate reduce semnificativ calitatea vieții pacienților și poate avea un impact profund asupra activităților zilnice. Prin urmare, aceste pierderi senzoriale permanente sunt cazuri complexe și dificile de tratat. Procesul de tratament necesită o abordare multidisciplinară pentru a minimiza aceste pierderi și, dacă este posibil, pentru a le remedia.

Referințe:

https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/16708-loss-of-taste-and-smell

https://www.webmd.com/brain/ss/slideshow-causes-of-loss-of-smell-and-taste