Faringită

Faringita este o afecțiune frecvent întâlnită la oameni, afectând gâtul. De obicei, aceasta poate fi cauzată de o infecție virală care se vindecă de la sine. Totuși, infecțiile bacteriene pot duce la faringită și necesită tratament cu antibiotice. Pacienții resimt în mod frecvent durere și mâncărime în gât.

De asemenea, pot avea dificultăți la înghițire. În unele cazuri, pot apărea simptome suplimentare, cum ar fi febră și dureri de cap. Aceste simptome pot afecta negativ activitățile zilnice ale persoanei. Cu toate acestea, unele metode simple, care pot fi aplicate acasă, pot ameliora aceste simptome. De exemplu, gargara cu apă sărată este foarte eficientă. Consumul crescut de lichide este, de asemenea, recomandat pentru această afecțiune.

Care sunt simptomele faringitei?

Faringita este o afecțiune a gâtului care afectează semnificativ calitatea vieții persoanelor. Principalele simptome sunt următoarele:

• Durerea în gât este un simptom comun, adesea însoțit de senzația de arsură sau mâncărime.
• Durerea resimțită în timpul înghițirii poate radia către urechi.
• Apariția roșeții și a umflării gâtului sunt semne vizibile ale inflamației.
• Pete albe sau galbene pot fi vizibile pe amigdale; acest lucru indică infecții bacteriene.
• Ganglionii limfatici măriți din zona gâtului pot provoca sensibilitate.
• Febra este adesea cauzată de infecții bacteriene, dar poate apărea și în cazurile de infecții virale severe.
• Durerile de cap și oboseala sunt simptome comune în infecțiile virale.
• Tusea și scurgerile nazale sunt de obicei asociate cu infecțiile virale.
• Răgușeala poate apărea din cauza inflamației laringelui și poate cauza dificultăți de vorbire.

Simptomele severe sau complicate pot necesita intervenții medicale mai grave:

• Respirația dificilă poate indica o urgență medicală atunci când umflarea obstrucționează căile respiratorii.
• Dificultatea severă la înghițire, combinată cu durerea intensă, poate indica o complicație semnificativă.
• Febra mare indică de obicei infecții bacteriene grave.
• Erupțiile cutanate pot fi specifice anumitor tipuri de infecții.

Simptomele persistente, care durează mai mult de 10 zile sau se agravează, necesită o evaluare medicală detaliată. Aceste simptome joacă un rol important în diagnosticarea și tratamentul faringitei și ajută la stabilirea unei abordări corecte a tratamentului.

Cum se diagnostichează faringita?

Diagnosticul de faringită începe de obicei cu o evaluare clinică. Medicii examinează istoricul medical al pacientului și efectuează un examen fizic detaliat. În acest proces, sunt luate în considerare simptomele tipice ale faringitei streptococice, cum ar fi durerea în gât și febra. De asemenea, se evaluează prezența exudatelor pe amigdale și a ganglionilor limfatici măriți.

Pașii de diagnostic includ următoarele:

• Sisteme de scor clinic: Sistemele de scor Centor și McIsaac evaluează probabilitatea faringitei streptococice pe baza simptomelor și vârstei pacientului.
• Testul rapid de detectare a antigenului (RADT): Acest test este utilizat pentru a detecta rapid antigenii streptococici dintr-o probă de exsudat faringian. Un rezultat negativ nu exclude întotdeauna prezența infecției.
• Cultura faringiană: Dacă rezultatele RADT sunt negative sau suspiciunea clinică persistă, se efectuează o cultură faringiană. Acesta este considerat standardul de aur pentru diagnosticul faringitei cu streptococ beta-hemolitic din grupa A (GAS).
• Teste de amplificare a acizilor nucleici (NAAT): Aceste teste detectează cu mare sensibilitate ADN-ul bacterian din exsudatele faringiene și oferă rezultate mai fiabile decât RADT.

De asemenea, pot fi luate în considerare teste pentru viruși precum Epstein-Barr pentru a exclude faringita virală. Aceste teste sunt esențiale pentru a înțelege natura bolii și pentru a stabili cel mai potrivit tratament. Fiecare pas este realizat cu atenție pentru a asigura un diagnostic rapid și un tratament eficient pentru pacient.

Cum afectează faringita copiii?

Faringita este o problemă de sănătate frecvent întâlnită la copii, manifestându-se printr-o varietate de simptome. Copiii experimentează de obicei febră mare și dureri în gât. Dificultatea la înghițire poate afecta negativ obiceiurile alimentare ale copilului. De asemenea, umflarea ganglionilor limfatici indică prezența infecției. Aceste simptome reduc în general nivelul de energie al copilului și creează disconfort. La copiii cu faringită, este posibil să se observe roșeață în gât și pete albe pe amigdale, un semn vizual al infecției.

Procesul de diagnostic începe de obicei cu o evaluare clinică. În cazurile suspecte, se efectuează următoarele teste:

• Teste rapide de detectare a antigenului (RADT)
• Culturi faringiene

Aceste teste sunt utile în confirmarea infecțiilor bacteriene suspectate de faringită. Metodele de tratament variază în funcție de natura infecției: virală sau bacteriană. Infecțiile bacteriene necesită tratament cu antibiotice. Printre aceste antibiotice se numără penicilina și cefalosporinele. Studiile arată că, în anumite cazuri, cefalosporinele pot fi mai eficiente decât penicilina.

Dacă faringita nu este tratată, aceasta poate duce la complicații grave la copii. Acestea includ:

• Febra reumatică acută
• Glomerulonefrita post-streptococică

De asemenea, cazurile repetate de faringită pot afecta frecvența școlară a copilului și activitățile zilnice. Aplicarea tratamentului adecvat este esențială pentru a preveni aceste probleme pe termen lung.

Care sunt complicațiile faringitei netratate?

Dacă faringita nu este tratată, pot apărea diverse complicații care pot duce la probleme grave de sănătate. În primul rând, febra reumatică apare de obicei la câteva săptămâni după o faringită streptococică din grupa A (GAS) netratată. Aceasta provoacă leziuni ale valvelor cardiace prin faptul că sistemul imunitar atacă propriile țesuturi ale organismului. Aceste leziuni pot duce la boli cardiace reumatice și insuficiență cardiacă. În plus:

Glomerulonefrita post-streptococică este o altă complicație care provoacă inflamația și deteriorarea rinichilor. Simptomele acestei afecțiuni includ:

• Hematurie
• Proteinurie
• Hipertensiune arterială

Abcesul peritonsilar este caracterizat prin acumularea de puroi în jurul amigdalelor, provocând dureri severe în gât și dificultăți de înghițire, care pot duce la obstrucția căilor respiratorii. Otita medie și mastoidita sunt infecții care pot începe în urechea medie și se pot extinde la osul mastoidian, provocând consecințe grave dacă nu sunt tratate. De asemenea, pot apărea complicații respiratorii, cum ar fi sinuzita și pneumonia, în urma faringitei netratate. Aceste infecții se pot răspândi de la sinusuri la căile respiratorii inferioare. În cele din urmă, sindromul de șoc toxic poate apărea atunci când toxinele bacteriene ajung în sânge, provocând leziuni organice extinse. Aceste complicații subliniază importanța tratamentului la timp și eficient al faringitei.

Cum se tratează faringita?

Tratamentul faringitei depinde de cauza infecției. În cazurile de faringită virală, medicii ORL recomandă diverse tratamente de susținere pentru ameliorarea simptomelor. Acestea includ hidratarea adecvată și administrarea de analgezice pentru a controla simptomele. Tratamentul cu antibiotice nu este recomandat pentru infecțiile virale, deoarece acestea se vindecă de obicei de la sine.

Pe de altă parte, în cazul diagnosticării faringitei bacteriene, în special în prezența infecțiilor cu streptococ de grup A, se aplică tratamente cu antibiotice pentru a preveni răspândirea infecției și pentru a reduce riscul de complicații. Opțiunile de tratament pentru faringita bacteriană includ:

• Penicilina sau amoxicilina sunt primele antibiotice recomandate.
• Pentru pacienții alergici la penicilină, se pot utiliza următoarele alternative:
  • Cefalosporine
  • Macrolide (de exemplu, azitromicină)

În cazul complicațiilor severe cauzate de faringită, medicii ORL pot considera intervenții mai agresive, care sunt necesare pentru recuperarea rapidă a pacientului.

În cele din urmă, în cazurile recurente de faringită bacteriană, este important să se ia măsuri preventive. Aceste măsuri au rolul de a îmbunătăți igiena pacientului și de a preveni noi infecții. De asemenea, utilizarea profilactică a antibioticelor poate fi luată în considerare în cazurile de infecții frecvente. Aceste strategii sunt concepute pentru a proteja starea generală de sănătate a pacientului și pentru a reduce riscul de infecții noi.

Referințe:

https://www.healthline.com/health/pharyngitis

https://www.medicalnewstoday.com/articles/324144